Mi-e rușine că-s alb.
Mi-e rușine să cred în Dumnezeu.
Mi-e rușine că-mi clătesc ochii cu trupurile femeilor, nu cu părul de pe fesele bărbaților.
Mi-e rușine că-s un fanatic al libertății, că nu înghit să mi se rescrie drepturile după șabloanele corectitudinii politice.
Mi-e rușine că-mi accept și respect istoria și tradițiile poporului, cum sunt ele, cu sclipiri și momente reprobabile, dar ale noastre.
Mi-e rușine dacă ați crezut cele de mai sus.
Mi-e rușine că trăiesc în vremuri în care se încearcă să fim reeducați mental, ca în închisoarea de la Pitești, în anii stalinismului. Sau ca de Khmerii Roșii.
Metodele zilei sunt încă destul de soft, însă cine garantează că nu se va asuma o altă etapă?
Mi-e rușine că se vrea să-mi fie rușine.
Autor: Alexandru Petria
Sursa: Alexandru Petria