Unde se ascunde şansa cea mare a lui Iohannis? În faptul că nu vrea să intre în jocul campaniilor negative? Nu prea avem acel electorat care să aprecieze asta.
L-am avea doar dacă din marea masă a nehotărâţilor absenteişti din Ardeal un milion de alegători noi, în turul doi, ar creşte cu 10% scorul candidatului ACL, ceea ce l-ar face câştigător dacă distanţa dintre el şi Ponta ar fi de 10 procente în turul întâi. Acest milion de alegători ar compensa un alt milion de voturi: cele pe care le va lua Tăriceanu pentru ca, apoi, să le dirijeze către Ponta, în numele nostalgiei după fostul USL. Dacă acest milion de voturi pro-Tăriceanu din actualele sondaje se va dovedi a fi doar o jumătate de milion (ceea ce înseamnă un scor de 5%), Iohannis poate ieşi câştigător cu numai 500.000 de absenteişti ardeleni determinaţi să iasă la vot în turul doi. Ceea ce, iată, chiar nu sună a imposibilitate.
Acolo e cheia unui eventual succes al candidatului ACL: în Ardeal. Dacă ardelenii nu se vor mobiliza ca niciodată pentru turul doi, Iohannis n-are ce să le reproşeze. Că s-au balcanizat? Că n-au înţeles urgenţa politică a momentului? Că nu-i mai simpatizează pe nemţi? Toate acestea ar fi adevărate, dar reproşul ar trebui îndreptat spre cei care i-au organizat campania fără să-şi focalizeze atenţia către intersele reale ale nehotărâţilor (scârbiţilor) din Ardeal.
În fond, am putea intui acele interese? Debalcanizarea politicii româneşti? Dar cum s-ar putea promite aşa ceva în chip realist? Asta ar presupune un control asupra politicilor editoriale ale televiziunilor naţionale de ştiri şi comentarii politice. Căci de-acolo pleacă cultul mentalităţilor de tip balcanic şi acolo este ridicat acest cult la rangul de educaţie naţională pentru adulţi.
Revoluţia de mentalitate de care am avea mare nevoie în viaţa noastră politică nu poate fi întrupată doar în persoana unui preşedinte-model-de-civilitate. Ea presupune o nouă legiferare în materia audio-vizualului şi în materia calomniei prin presă. Prea mult ne-am lăsat pe mâna obişnuinţei greşite cum că libertatea de exprimare nu trebuie însoţită şi de responsabilitate. Mult prea mult. Avem nevoie de instituţii (legi) noi şi severe de responsabilizare a mediului de opinii şi informaţii care circulă în spaţiul audio-vizual. Nu mai trebuie să acceptăm că media poate deveni propagandă partizană fără să fie sancţionată pentru asta.
Indiferent cine va fi noul nostru preşedinte, dacă nu vom înţelege crima mediatică pe care am comis-o, împreună, în ultimii ani, prin acţiune sau prin tăcere complice, balcanizarea va spori şi, în cele din urmă, ne va transforma într-o populaţie fără simţul acela al istoriei care dă esenţa unei naţinui.
Autor: Ioan Buduca
Sursa: Russia Today.ro