Dacă s-ar ajunge la alegeri anticipate, nu aş plânge soarta PSD şi a ALDE, ba chiar aş pune pariu că tot ei, singuri, vor face majoritatea parlamentară.
Desigur, acum asistăm la un val emoţional puternic, suntem într-o formă de isterie „civică” care probabil îşi va atinge climaxul în weekendul ce urmează. După aceea lucrurile se vor linişti, cel mai probabil.
Acest val emoţional nu este însă suficient să asigure o victorie contra PSD. Şi aceasta din mai multe motive.
1. mai întâi pentru că alegerile nu ar avea loc în timpul desfăşurării sale (i.e. duminica viitoare) ci peste nişte luni de zile, când apele se vor fi liniştit. Iar dacă furtuna a avut loc acum, e greu să crezi că se va mai putea organiza alta în timpul campaniei.
2. Nu există alternativă la PSD şi la ALDE: Opoziţia este practic distrusă şi într-un proces de auto-canibalizare (USR mănâncă voturi de la PNL, în timp ce partea raţională din PNL tinde să devină fie neutră, fie se îndreaptă încet spre ALDE).
3. Nu există lider providenţial. Da. Iohannis l-a înfrânt pe Ponta, dar pentru că era o alternativă reală la Ponta: mitul primarului eficient, mitul neamţului, faptul că retardul poate fi uşor confundat cu înţelepciunea atunci când se îmbracă în tăcere, etc.
4. Electoratul PSD. Ştiu, pe Facebook nu se discută despre electoratul PSD decât în termeni umilitori. În fapt, electoratul PSD este un electorat puternic şi constant, disciplinat şi tăcut, care dacă nu e demobilizat de interesele unor baroni locali (cum s-a întâmplat cu Geoană şi cu Ponta) ştie să se mobilizeze exemplar la vot.
5.România profundă. România profundă nu e o lozincă. România profundă este acea Românie a vecinilor de bloc care nu e motivată de mize politice ci de mize economice şi sociale. Este cea care are nevoie de o economie stabilă, de un stat atent la nevoile sale, de pace socială. Această Românie profundă e foarte frustrată de schimbările făcute prin ignorarea ei: este România care nu vrea soluţia CIoloş şi nici ca politica să fie decisă în pieţe publice unde ea nu poate ajunge. Ea de obicei stă acasă când e rost de votat, sau votează soluţia stabilă.
Sunt sigur că şi cei care au provocat isteria din stradă ştiu lucrul acesta. Ipoteza mea este că de fapt mizele sunt de fapt cu totul altele:
a) reconstrucţia Opoziţiei, în jurul domnului Iohannis, a „justiţiei” (care devine astfel pur şi simplu un fapt politic) şi a eternului „Jos comunismul”. E vorba de „Secta” despre care vorbeam în alte postări. Această nouă coagulare este esenţială pentru bătăliile politice care vor urma.
b) (dar cel mai important) păstrarea controlului Sectei (ceea ce alţii numeau neinspirat „Binom”) asupra unor instituţii de forţă ale statului (serviii, DNA; procuratură, ideal şi puterea judecătorească).
Numai că, deasupra acestui întreg război politic de la noi se găseşte o lume în schimbare, ale cărei mişcări geopolitice nu prea stau de disperările taberelor ce se confruntă pe malul Dâmboviţei….
Autor: Bogdan Duca
sursa: bogdanduca.wordpress.com