In primul rand as vrea sa spun ca acea conferinta de la Santa Barbara [n.trad. mentionata anterior de moderator] nu s-a ocupat direct de controlul mintii. Au fost doua conferinte la Centrul medical din San Francisco al Universitatii California, una anul acesta, la care nu am participat, si una acum doi ani, la care subiectul a suscitat discutii importante. La Santa Barbara am vorbit, in general, despre tehnologie si despre efectele pe care aceasta poate sa le aiba asupra societatii, precum si despre problemele legate de transplantul de tehnologie in tarile subdezvoltate.
Legat de aceasta problema a revolutiei finale, ea a fost foarte bine rezumata de moderator.Putem spune ca, in trecut, toate revolutiile au tintit in fond la schimbarea mediului pentru a obtine schimbarea individului. Au fost revolutia politica, revolutia economica, revolutia religioasa din timpul reformei. Toate acestea nu au tintit direct fiinta umana, ci cele care-l inconjoara. Astfel ca, modificand mediul, se obtine indepartarea efectului fiintei umane.
Astazi suntem confruntati, cred, cu apropierea a ceea ce ar putea fi denumita revolutia finala, revolutia hotaratoare, in care omul poate actiona direct asupra mintilor si trupurilor confratilor sai. Inutil sa spunem ca un anumit fel de actiune directa asupra mintilor si trupurilor umane a existat de la inceputul timpurilor. Dar aceasta a fost in general de natura violenta. Tehnicile terorii au fost cunoscute din timpuri imemoriale, iar oamenii le-au folosit cu mai multa sau mai putina ingeniozitate, cateodata cu cea mai mare cruzime, iar altadata cu o buna doza de pricepere dobandita prin incercari repetate pentru a afla cele mai bune metode de folosire a torturii, incarcerarii si a diferitelor feluri de constrangere.
Dar, dupa cum cred ca s-a spus acum multi ani de [Talleyrand], poti face orice cu [o baioneta], dar nu poti sa stai pe ea. Daca vei controla orice populatie pe orice perioada de timp, trebuie sa existe o forma de consimtamant, e extraordinar de dificil de crezut ca terorismul in forma pura poate functiona indefinit. Poate functiona pe o perioada destul de lunga, dar cred ca mai devreme sau mai tarziu trebuie introdus un factor de persuasiune, un element care sa-i faca pe oameni sa consimta la ce li se intampla.
Cred ca natura revolutiei finale cu care ne confruntam acum este exact aceasta: ca suntem intr-un proces de dezvoltare a unei intregi serii de tehnici ce vor permite oligarhiei, care ne controleaza si care a existat dintotdeauna si probabil ca va exista intotdeauna, sa-i faca pe oameni sa-si iubeasca robia. Aceasta este, imi pare, cea decisiva dintre toate revolutiile nefaste, iar aceasta este o problema care m-a interesat de multi ani si in legatura cu care am scris o fabula acum treizeci de ani, “Minunata Lume Noua”, care descrie o societate ce foloseste toate mijloacele la indemana, precum si unele mijloace pe care le-am imaginat posibile, pentru standardizarea populatiei, in primul rand, pentru a anula diferentele umane deranjante, pentru a crea modele umane produse la scara industriala, aranjate intr-un fel de sistem stiintific de caste. De atunci, am continuat sa fiu deosebit de interesat de aceasta problema si am remarcat cu groaza crescanda ca unele predictii care erau cu totul in domeniul fantastic atunci cand le-am facut, acum treizeci de ani, au devenit sau sunt pe cale de a deveni realitate.
Un numar de tehnici despre care vorbeam par sa fi aparut deja. Si pare sa existe o miscare generala in directia unei astfel de revolutii finale, spre o metoda de control prin care un popor poate fi determinat sa se bucure de o stare de fapt de care n-ar trebui sa se bucure daca s-ar lua in considerarea oricare standarde decente. Aceasta desfatare de robie, ei bine, acest proces este in curs, cum am spus, de ani buni, si am devenit din ce in ce mai interesat de ce se intampla.
Si aici as vrea sa compar pe scurt parabola din “Minunata Lume Noua” cu o alta parabola, propusa mai recent de cartea lui George Orwell, “1984“. Orwell si-a scris cartea intre ’45 si ’48, cred, pe cand teroarea stalinista era inca in plina desfasurare si imediat dupa prabusirea regimului de teroare hitlerist. Si aceasta carte, pe care o admir foarte mult si care denota foarte mult talent si o extraordinara ingeniozitate, arata o proiectie in viitor a trecutului imediat, a ceea ce pentru el a fost trecutul imediat si prezentul imediat, a reprezentat o 
Pe cata vreme cartea mea este scrisa in 1932, cand exista doar o forma mai putin grava de dictatura, cea a lui Mussolini, si nu a fost umbrita de ideea de teroare, eu fiind deci mai liber intr-un fel decat Orwell sa reflectez la alte metode de control, aceste metode non-violente, si sunt inclinat sa cred ca dictatura stiintifica a viitorului – probabil vor fi dictaturi stiintifice in multe parti ale lumii – va fi probabil mult mai aproape de modelul din Minunata Lume Noua decat de cel din 1984, si asta nu datorita vreunor remuscari ale dictatorilor stiintifici, ci pur si simplu pentru ca modelul din Minunata Lume Noua este probabil mult mai eficient decat celalalt.
Daca ii poti face pe oameni sa consmita la starea de fapt in care traiesc, starea de robi sa devina un mod de existenta, diferentele sa fie netezite si adaptabile metodelor de productie in masa aplicate la nivel social, daca poti face aceasta, atunci poti avea o societate mult mai stabila si durabila. O societate mult mai usor de controlat decat daca te-ai baza doar pe bastoane, plutoane de executie si lagare de concentrare. Asa ca sentimentul meu este ca tabloul zugravit in 1984 a fost influentat, desigur, de trecutul si de prezentul imediat in care Orwell a trait, dar eu nu simt ca trecutul si prezentul acelor ani reflecta tendintele probabile a ceea ce se va intampla; este, insa, evident ca nu vom scapa niciodata de teroare, intotdeauna va gasi drumul pentru a iesi la suprafata.
Dar cred ca cu cat dictatorii devin din ce in ce mai stiintifici, din ce in ce mai preocupati de perfectiunea tehnica, de societatea perfecta, vor fi din ce in ce mai interesati de felul de tehnici pe care le-am imaginat si descris in realitatea Minunatei Lumi Noi. Asa ca imi pare ca aceasta revolutie finala nu este deloc atat de indepartata, deja un numar de tehnici de realizare a unui astfel de control exista si ramane de vazut cand, unde si de catre cine vor fi aplicate pentru prima data la scara larga.
In primul rand, as vrea sa va vorbesc putin despre dezvoltarea tehnicilor de teroare. Cred ca a existat o astfel de dezvoltare. Pana la urma, Pavlov a facut unele observatii extrem de profunde atat asupra animalelor, cat si asupra oamenilor. Iar el a descoperit, printre altele, ca tehnicile de conditonare aplicate animalelor sal oamenilor intr-o stare de stres psihic sau fizic coboara foarte adanc in ansamblul minte-corp al creaturii si este foarte difícil sa fie extirpate. Par sa se inculce mai adanc decat alte forme de conditionare.
Sigur, aceasta se descoperise empiric in trecut. Oamenii foloseau multe din aceste tehnici, dar diferenta dintre vechile metode intuitive si cele pe care le folosim acum este diferenta dintre abordarea unui mestesugar care invata din incercari repetate, pe de o parte, si punctul de vedere cu adevarat stiintific, pe de cealalta. Cred ca este o diferenta reala intre noi si inchizitorii secolului XVI, spre exemplu. Stim mult mai precis decat ei ce facem si, ca urmare a cunoasterii teroetice, putem extinde aplicarea acestor metode asupra unei arii mai largi cu siguranta sporita ca producem ceva cu adevarat functional.
In acest context, as vrea sa amintesc capitolele extrem de interesante din cartea Dr William Sargant, “Battle for the Mind” (Lupta pentru minte), in care arata cum, in mod intuitiv, unii din marii predicatori si lideri religiosi din trecut folosesc metoda lui Pavlov. El vorbeste mai ales de metoda lui Wesley de a produce convertiri, care se baza in fond pe tehnica sporirii pana la limita a stresului psihologic vorbind de focul iadului, astfel facandu-i pe oameni foarte vulnerabili la sugestii, pentru ca apoi sa elibereze brusc acest stres prin oferirea sperantei in rai. Acesta este un capitol foarte interesant ce arata cum, exclusiv pe baza intuitiei si a experientei, un abil psiholog innascut, cum era Wesley, poate descoperi aceste metode pavloviene.
Ei bine, cum spuneam, acum stim de ce aceste tehnici functionau si nu exista nici o indoiala ca, daca am vrea, am putea sa la aplicam mult mai larg decat era posibil in trecut. Si, desigur, in istoria recenta a spalarilor pe creier, aplicata atat prizonierilor de de razboi cat si membrilor de pe treapta inferioara a partidului comunist in China, vedem ca metodele lui Pavlov au fost aplicate sistematic si, evident, cu foarte mare succes. Cred ca nu exista indoiala ca, prin aplicarea acestor metode, o armata foarte mare de oameni devotati total a fost creata. Conditionarea s-a facut printr-un fel de ionoforeza (n. trad. metoda terapeutica ce consta in a face sa patrunda substantele medicamentoase in piele sub actiunea unui curent electric) psihologica foarte adanca in fiinta umana, care a patruns atat de departe, incat e foarte dificil sa fie dezradacinata. Iar aceste metode reprezinta o reala dezvoltare fata de metodele mai vechi de inducere a terorii, pentru ca imbina metode de teroare cu metode de acceptare, astfel incat sa fie indusa o forma de “acceptare” voluntara de catre persoana care e tinta stresului prin teroare a starii psihologice in care a fost impinsa si a starii de fapt in care se gaseste.
Prin urmare, a avut loc o clara perfectionare a tehnicilor teroriste. Dar apoi luam in discutie alte tehnici de inducere a consimtamantului si de determinare a oamenilor sa-si iubeasca robia decat cele teroriste. Aici nu cred ca le pot discuta pe toate, pentru ca nu le cunosc pe toate, dar pot mentiona acele metode evidente, care pot fi acum folosite si se bazeaza pe descoperiri stiintifice recente. In primul rand, sunt metodele legate de sugesta directa si de hipnoza.
Cred ca stim mult mai multe despre acest subiect decat se stia in trecut. Desigur, oamenii au stiut dintotdeauna despre sugestie si, desi nu cunosteau cuvantul “hipnoza”, cu siguranta ca o practicau in diverse feluri. Dar cred ca posedam o cunoastere mult mai mare a subiectului decat in trecut si putem sa folosim aceasta cunoastere in feluri ce nu au fost vreodata accesibile in trecut.De exemplu, unele din lucrurile pe care le stim cu certitudine este enorma diferenta dintre indivizi cu privire la sugestibilitatea lor. Dar acum stim destul de clar care este structura statistica a populatiei in functie de sugestibilitate. E foarte interesant cand ne uitam la descoperirile din diferite domenii – de exemplu hipnoza, efectul placebo, sugestia in stari de somnolenta sau somn superficial – unde vom gasi ordine de magnitudine asemanatoare.
Vom vedea, de exemplu, ca hipnotizatorul experimentat va declara ca procentajul celor care pot fi hipnotizati foarte usor, practic instantaneu, este cam de 20%, procentaj ce corespunde aproximativ cu cel al persoanelor aflate la capatul opus al scalei, fiind extrem de dificil, aproape imposibil de hipnotizat. Dar intre cele doua extreme se afla o masa mare de oameni ce pot fi hipnotizati cu mai mare sau mai mica dificultate, care pot fi adusi gradual in stare hipnotica daca este depus un efort suficient. Cam aceleasi cifre apar si in cazul administrarii de placebo.
Un experiment larg a fost realizat acum 3-4 ani in spitalul general din Boston asupra cazurilor post operatorii, in care catorva sute de barbati si femei suferind de dureri asemanatoare ce au urmat unor operatii grave le-a fost permis sa li se administreze injectii ori de cate ori solicitau, iar injectiile erau in 50% din cazuri cu morfina si in 50% din cazuri cu apa. Aproximativ 20%din cei care au participat la acest experiment au simtit aceeasi usurare a durerii dupa apa, ca si dupa morfina. Tot 20% au spus ca nu simt nici o usurare dupa injectiile cu apa, iar intre cele doua extreme s-au aflat cei care au simtit o oarecare usurare, sau au simtit usurare din cand in cand.
Din nou, vedem aceeasi distributie, similara si cu ceea ce in Minunata Lume Noua am numit “hypnopedia”, la invatarea in timpul somnului. Acum nu mult timp am vorbit cu cineva care produce inregistrari pe care oamenii le pot asculta in timpul somnului superficial, inregistrari despre cum sa devii bogat, cum sa obtii satisfactia sexuala, cum sa emani incredere ca vanzator s.a.m.d., inregistrarile putand fi returnate si rambursate daca clientii nu sunt multumiti. Acesta mi-a marturisit ca, de obicei, 15-20% dintre clienti suna inapoi indignati ca inregistrarile nu a unici un efect, iar el returneaza de indata banii. Pe de alta parte, peste 20% sunt entuziasmati, spunand ca sunt mult mai bogati sau mai satisfacuti etc. Acestia sunt, cu siguranta, clientii ideali, care continua sa cumpere. Si intre cele doua categorii se afla cei care nu simt imbunatatiri, carora le trimit scrisori incurajandu-i sa persiste, iar acestia obtin rezultate pe termen lung.
Ei bine, cred ca pe aceasta baza vedem destul de clar cum populatia poate fi categorisita potrivit sugestibilitatii. Am o puternica banuiala ca aceste 20 de procente sunt aceleasi in toate aceste cazuri si banuiesc, de asemenea, ca nu ar fi deloc dificil sa-i recunoastem si sa-i identificam pe cei care sunt foarte sugestionabili, pe cei care nu sunt sugestionabili si pe cei care ocupa spatiul intermediar.
E destul de clar ca, daca toata lumea ar fi extrem de greu de sugestionat, ar fi aproape imposibil sa existe societatea organizata ca atare, iar daca toata lumea ar fi foarte sugestionabila, atunci dictatura ar fi absolut inevitabila. Vreau sa spun ca avem mare noroc ca avem o majoritate de oameni sugestionabili in limite moderate si care astfel ne feresc de dictatura, dar permit formarea unei societati organizate. Dar, o data ce stim de existenta celor 20% foarte sugestionabili, e clar ca devine o chestiune de o importanta politica uriasa. De exemplu, orice demagog care reuseste sa puna mana pe un numar mare din cei 20% si sa-i organizeze se va afla in pozitia de a putea rasturna orice guvern din orice tara.
Mai ales cred ca am avut in ultimii ani in persoana lui Hitler exemplul incredibil a ceea ce se poate face prin metode eficiente de sugestionare si persuasiune. Oricine a citit, spre exemplu, “Viata lui Hitler” [n. trad. e vorba de “Hitler: a Study in Tyranny”] scrisa de Alan Bullock, dezvolta o admiratie ingrozita pentru acest geniu infernal, care a inteles cu adevarat slabiciunile umane, mai bine cred decat oricine, si care le-a exploatat cu toate mijloacele disponibile. Vreau sa spun ca stia tot, stia, de exemplu, intuitiv acest adevar pavlovian ca o conditionare instalata intr-o stare de stres sau oboseala patrunde mult mai adanc decat o conditionare inculcata altfel.
Cu siguranta, de aceea tinea toate discursurile noaptea. Spune destul de deschis in Mein Kampf ca face aceasta tocmai pentru ca oamenii sunt obositi seara si deci mult mai putin capabili decat in timpul zilei sa se impotriveasca persuasiunii. Prin toate tehnicile pe care le-a folosit intuitiv si prin incercari repetate a descoperit multe slabiciuni, pe care noi le cunoastem azi intr-un mod stiintific mult mai clar decat el.
Dar ramane faptul ca aceasta diferenta de sugestibilitate, predispozitia la hipnoza, e ceva ce trebuie luat in considerare cu foarte mare atentie in relatie cu orice judecata despre guvernarea democratica. Daca 20% dintre oameni pot sa fie cu adevarat sugestionati sa creada aproape orice, atunci trebuie sa luam cu mare atentie masuri pentru a preveni ridicarea demagogilor care i-ar conduce spre pozitii extreme, prentru a-i transforma apoi in armate foarte, foarte puternice, armate private care pot rasturna guvernul.
Cum am spus, cred ca in domeniul persuasiunii pure stim mult mai mult decat stiam in trecut si, in mod evident, acum detinem mecanismele pentru multiplicarea vocii si imaginii demagogilor intr-un mod halucinant prin TV si radio – Hitler a folosit extraordinar de mult radioul, vorbind simultan la milioane de oameni.
Dar exista si alte metode la care cineva se poate gandi dar care, slava Domnului, nu au fost inca folosite, desi ar putea fi. Exista, de exemplu, metoda farmacologica, e una din metodele despre care am vorbit in Minunata Lume Noua.Am inventat un drog ipotetic intitulat soma, care nu poate exista in realitate in forma descrisa acolo, pentru ca e, in acelasi timp, un stimulent, un narcotic si un halucinogen, combinatie putin probabila intr-o singura substanta. Dar ideea e ca, daca folosesti mai multe substante diferite, poti obtine aproape toate acele efecte chiar si acum, iar aceasta este ceea ce e cu adevarat interesant in legatura cu noile substante chimice, noile droguri psihotrope.Daca privim inapoi in in istorie, e clar ca omul a avut intotdeauna o mare slabiciune pentru substante chimice care actioneaza asupra mintii, si-a dorit intotdeauna sa mai ia cate o pauza de la sine, mai toate narcoticele, sedativele si halucinogenele au fost descoperite in zorii istoriei, cred ca nici unul dintre drogurile naturale nu a fost descoperit de stiinta moderna. Sigur, stiintele moderne au mjloace mai bune de a extrage substantele active si au descoperit multe feluri de a sintetiza substante noi foarte puternice, dar descoperirea substantelor naturale a fost facuta de omul primitiv Dumnezeu stie acum cate secole. De exemplu, in locuintele neolitice descoperite in Elvetia s-au descoperit capsule de mac, ce pare sa indice ca oamenii foloseau deja acest vechi narcotic puternic si periculos chiar inainte de aparitia agriculturii. Se pare deci ca omul a fost dependent de droguri inainte sa fie agricultor, ceea ce reprezinta un indiciu foarte curios in legatura cu natura umana.
Dar diferenta dintre vechile, traditionalele droguri psihotrope si noile substante e ca primele erau foarte nocive, pe cand cele noi nu. Chiar si alcoolul, psihotrop permis, nu e complet inofensiv, dupa cum oamenii poate ca au observat, iar cele interzise, cum ar fi opiumul sau cocaina, opiumul si derivatele sale, sunt chiar foarte daunatoare. Produc repede dependenta si, in unele cazuri, conduc la o rata extrapordinar de ridicata de degenerare fizica si chiar la moarte. Pe cand o parte din noile substante, iar aceasta este cu adevarat uimitor, pot produce uriase revolutii in partea rationala a fintei noastre, fara sa afecteze aproape deloc partea fiziologica. Poti asista la schimbari uriase cu LSD-25 sau cu noul drog de sinteza psilocibin, care are ca substanta activa ciuperca sacra mexicana, spre exemplu. Poti declansa o uriasa revolutie mentala doar cu un efect la nivel fiziologic comparabil cu cel produs de consumarea a doua cocktailuri. Acesta este un efect extraordinar.
Este adevarat ca farmacologii produc multe feluri de noi medicamente minune prin care vindecarea este aproape mai rea decat boala. In fiecare an, editiile revizuite ale manualelor medicale contin capitole din ce in ce mai lungi de boli iatrogenice, adica boli cauzate de doctori.Si e adevarat, multe din medicamentele minune sunt foarte periculoase. Pot produce efecte extraordinare, si chiar trebuie folosite in anumite circumstante, dar ar trebui administrate cu cea mai mare precautie. Dar exista o categorie intreaga de medicamente ce au efect asupra sistemului nervos central si pot produce schimbari majore prin sedare, prin inducerea euforiei sau prin energizarea intregului proces mental fara a afecta in mod perceptibil corpul uman, iar aceasta este pentru mine o revolutie uimitoare. In mainile unui dictator, aceste substante ar putea fi folosite untr-un fel sau altul fara a face rau [organismului], iar rezultatul ar putea fi… imaginati-va un drog euforic care i-ar face pe oameni sa fie fericiti in cele mai abominabile circumstante.
Toate acestea sunt posibile. Un coleg de camera a observat acum multi ani, cititind “Paradisul pierdut” al lui Milton, ca “berea te ajuta mai mult decat Milton ca sa intelegi calea lui Dumnezeu”. Iar berea este un drog foarte rudimentar comparativ cu cele despre care discutam. Si poti spune cu siguranta ca unele dintre psihoenergizante si noile halucinogene pot face incomparabil mai mult decat Milton si decat toti teologii reuniti pentru a face mai tolerabil teribilul mister al existentei noastre. Si aici avem o zona imensa in care revolutia finala poate opera foarte bine, o zona in care o mare parte din control se poate exercita nu prin teroare, ci facand ca viata sa para mult mai placuta decat este ea in realitate. Placuta pana la punctul in care fiintele umane sa ajunga sa iubeasca o stare de lucruri pe care n-ar trebui sa o iubeasca daca tinem cont de orice standard uman decent si rezonabil, si cred ca este foarte posibil sa ajungem acolo.
Apoi dati-mi voie sa vorbesc foarte pe scurt despre una din dezvoltarile mai recente din domeniul neurobiologiei, despre implantarea electrozilor in creier. Aceasta s-a realizat deja, desigur, pe scara larga asupra animalelor si in unele cazuri in cazul nebunilor fara sansa de recuperare.Oricine a urmarit comportamentul sobolanilor cu electrozi implantati in diferite centre nervoase trebuie sa fi parasit acest experiment cu cele mai mari dubii in legatura cu ce Dumnezeu ni se pregateste in cazul in care aceasta tehnologie intra pe mainile unui dictator. Acum nu foarte mult timp am vazut doua grupuri de sobolani supusi unor teste la UCLA, iar unui grup i s-a implantat un electrod in cetrul placerii. Dispozitivul consta dintr-o maneta pe care o apasau si declansau un curent slab, pentru o scurta perioada de timp, care trecea la electrod si stimula centrul placerii. Iar sobolanii apasau pe maneta de 18 000 de ori pe zi. Iar daca nu-i lasai pentru o zi sa apese, in ziua urmatoare o apasau de 36 000 de ori, pana cand cadeau jos complet extenuati. Nici nu mancau, nici nu erau interesati de celalalt sex, ci doar mergeau sa apese maneta.
Cel mai interesant a fost cu sobolanii care aveau electrodul pus la jumatatea distantei intre centrul placerii si cel al durerii. Rezultatul a fost un fel de amestec intre cel mai minunat extaz si a fi pe jar, in acelasi timp. Si-i vedeai pe sobolani uitandu-se la maneta si parca spunandu-si “a fi sau a nu fi, aceasta-i intrebarea”. Intr-un final se apropiau, asteptau o vreme, dar apoi apasau pe maneta, intotdeauna mai apasau o data pe maneta. Acesta este lucrul cel mai uimitor.
Am remarcat ca in ultimul numar al revistei “Scientific American” este un articol foarte interesant despre electrozi aplicati creierelor puilor de gaina. Tehnica este foarte ingenioasa, se introducea in creier o mufa cu un surub, iar electrodul putea fi insurubat din ce in ce mai mult in trunchiul cerebral si se putea verifica in fiecare moment, in functie de adancimea calculata in milimetri, ce se stimuleaza. Iar stimularea nu se facea prin fire, electrozii fiind prevazuti cu receptoare radio miniaturale pentru a fi actionate de la distanta. Asa ca ele putea sa alerge prin cotet si puteai apasa pe buton, iar aria din creier in care era aplicat electrodul era stimulata. Si asistai la fenomene ireale, puii adormiti sareau in sus si fugeau, sau un pui activ se aseza dintr-o data si se culca, o gaina se aseza si se prefacea ca face un ou, sau un cocos bataus intra in depresie.
Tabloul complet al controlului absolut al dorintelor este terifiant si in cele cateva cazuri in care aceasta tehnica s-a aplicat si oamenilor efectele au fost remarcabile. Vara trecuta vorbeam cu Grey Walter, care este cel mai eminent exponent al tehnicii de stimulare electrica din Anglia, iar el imi spunea ca a vazut suferinzi de depresie incurabila fara speranta de insanatosire internati in azile avand electrozi inserati in centrul placerii din creier. Si cand se simteau foarte deprimati, apasau pe un buton si rezultatele erau fantastice, colturile gurii se ridicau instantaneu si se simteau veseli si fericiti. Deci putem vedea aceste tehnici revolutionare uimitoare, care ne sunt acum accesibile.
Cred ca este foarte clar ca, pentru moment, aceste tehnici sunt folosite doar in anumite cazuri experimentale, dar cred ca e important sa ne familiarizam cu ceea ce s-a facut deja si sa ne folosim putin imaginatia pentru a extrapola catre lucrurile viitoare care se pot intampla. Ce se poate intampla daca aceste tehnici fantastic de puternice ar fi folosite de oameni fara scrupule aflati la putere, ce Dumnezeu se poate intampla, ce fel de societate vom obtine?
Cred ca este in mod special important pentru ca, asa cum vedem uitandu-ne inapoi in istorie, am lasat intotdeauna dezvoltarile tehnologice care ne-au modificat viata si societatea sa ne ia prin surprindere. Deja la sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX noile masini faceau posibila crearea de fabrici. Nu era dincolo de inteligenta umana sa vedem ce se intampla si sa facem o proiectie in viitor, evitand poate consecintele cu adevarat dramatice care au afectat Anglia si majoritatea Europei occidentale timp de 60-70 de ani si abuzurile oribile ale sistemului de productie in fabrica. Daca o oarecare prevedere ar fi fost investita in tratarea problemei la acea vreme si daca oamenii ar fi aflat, in primul rand, ce se intampla, iar apoi si-ar fi folosit imaginatia pentru a vedea ce urmeaza sa se intample, dezvoltand ulterior mijloacele pentru a evita aplicatiile cele mai nocive ale noilor tehnici, atunci cred ca umanitatea occidentala ar fi crutat trei generatii de mizeria crunta impusa saracilor la acea vreme.
La fel este cu diversele dezvoltari tehnologice din zilele noastre, trebuie sa ne gandim la problemele pe care le creeaza automatizarea si, mai profund, problemele care apar o data cu noile tehnici care pot contribui la revolutia finala. Treaba noastra e sa ne dam seama de ce se intampla, sa ne folosim imaginatia pentru a vedea ce se poate intampla in continuare, cum se poate abuza de aceste evolutii si apoi, daca e posibil, sa ne asiguram ca puterile enorme pe care le posedam acum datorita avansului stiintific si tehnologic vor fi folosite in beneficiul fiintelor umane, nu in detrimentul lor.
sursa: razbointrucuvant.ro – traducere pentru razbointrucuvant de M.S.
sursa: