Alba-neagra cu fonduri europene. Proiecte respinse ilegal

Din 2007, nivelul absorbţiei fondurilor europene de către România este catastrofal. Nu numai din cauza faptului că nu ştim să facem proiecte eligibile. Una dintre cauze este şi faptul că proiectele sunt aprobate de organismele intermediare (OI) din diferite ministere numai după ce solicitantul dă “zeciuiala” celor care îşi pun valoroasa semnătură pe aprobarea proiectului. Altfel, dacă omul de afaceri chiar crede că a întocmit proiectul conform tuturor regulilor, regulamentelor şi ghidurilor europene şi că merită ca proiectul său să fie aprobat şi, tocmai de aceea, nu se simte şi nu cedează – anticipat, zece la sută din valoarea proiectului, riscă să fie amânat ani de zile sub diferite pretexte, să fie purtat pe drumuri într-o bătaie de joc.

Cazul prezentat în continuare de cotidianul.ro poate fi ilustrativ pentru sute de întreprinzători care s-au lăsat păgubaşi în solicitarea de bani europeni ba, mai mult, au renunţat şi la afaceri. Caz al unui proiect al cărui dosar dimineaţa era corect întocmit şi aprobat iar după-amiază era respins deoarece erau greşeli în el!

În septembrie 2010, firma SC Nico-Stil SRL din Drăgăneşti-Olt, judeţul Olt, a depus un proiect pentru achiziţionarea unor utilaje moderne necesare desfăşurării activităţii sale de bază – forarea de puţuri. Astfel, directorul firmei, Ilie-Marian Catană, întocmeşte proiectul “Creşterea competitivităţii firmei SC Nico-Stil SRL prin achiziţionarea de echipamente moderne pentru activitatea de forare puţuri” şi îl depune la OI-IMM din cadrul Ministerului Economiei, în cadrul Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE) 2007- 2013. Proiectul făcea parte din “operaţiunea – sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile” iar schema de finanţare era “sprijin financiar în valoare de până la 1.075.000 lei acordat pentru investiţii în întreprinderile mici şi mijlocii.”

Simpla înşiruire a demersurilor şi datelor la care acestea au avut loc poate face şi mai limpede bătaia de joc la care sunt supuşi micii întreprinzători români care vor să atragă fondurile europene constituite şi din contribuţiile pe care România le plăteşte la UE.

• Pe 6 septembrie 2010 proiectul a fost înregistrat on-line cu nr. 569.
• Pe data de 13 septembrie 2010 ora 16.20 a fost depus la sediul OI-IMM cu toate documentele solicitate (168 pagini) şi întocmite conform prevederilor, respectiv cele ale Ghidului solicitantului ediţia 2010, ce au stat la baza elaborării tuturor proiecţiilor financiare din proiect.
• Cu scrisoarea nr. 3m/C112 din 19 august 2011 au fost solicitate clarificări şi completări privind: taxa pe valoarea adăugată, hotărârea AGA de aprobare a proiectului, oferta de preţ de la doi furnizori pentru fiecare element de cost din buget. Aceste documente au fost transmise şi înregistrate la OI-IMM sub nr. 282098 din 16 noiembrie 2011.
• Cu scrisoarea nr. 3m/AE 432 din 10 noiembrie 2011 şi transmisă cu nr. 282785 din 7 decembrie 2011 s-a comunicat că “proiectul îndeplineşte criteriile administrative şi de eligibilitate stabilite de Apelul de proiecte cu depunere continuă şi Ghidul solicitantului”.
• Surprinzător, pe data de 19 decembrie 2011, cu adresa nr. 283351, conducerea firmei este informată printr-o altă scrisoare, semnată de aceeaşi persoană – director general Gabriel Răsvan Toader, că proiectul de fost respins la finanţare!
• Faţă de acest ultim document, conducerea firmei formulează Scrisoare de contestaţie, înregistrată la OI-IMM sub nr. 250109 din 10 ianuarie 2012, în urma căreia a fost emisă şi transmisă firmei Decizia nr. 112 din 24 ianuarie 2012 privind aprobarea contestaţiei.
• Şi culmea sarabandei bătăii de joc, pe 22 februarie 2012, firma primeşte Scrisoarea de aprobare administrativă şi de eligibilitate a proiectului cu nr. 3m/AE467 din 22 februarie 2012 şi, în aceeaşi dată, Scrisoarea de respingere tehnico-financiară din 22 februarie 2012!

Având în vedere tot acest carusel al bătăii de joc în care proiectul a fost băgat de “specialiştii” Ministerului Economiei şi în care firma a pierdut timp, bani şi oportunităţi de afaceri, pe 9 martie 2012, conducerea firmei depune la OI-IMM, sub nr. 262690, contestaţia la adresa de respingere, constestaţie la care nici până la această dată nu a primit un răspuns avizat şi motivat!

În cele din urmă, directorul firmei s-a adresat şi noului ministru pentru Fonduri Europene, Eugen Teodorovici, rugându-l să fie “sprijinit în reanalizarea proiectului şi să constataţi că motivaţiile respingerii iniţiale a acestuia sunt nelegale şi netemeinice, fără o analiză concretă bazată pe realităţile demonstrate prin documentele transmise”.

În concluzie, cu toate că România se află pe ultimul loc la absorbţia fondurilor europene, foştii demnitari şi înalţi funcţionari portocalii cu putere de decizie în absorbţia fondurilor europene au acţionat ca şi cum nu s-ar fi dorit implementarea proiectelor viabile şi de interes pentru România.

Trebuie să amintim la final că directorul general Gabriel Răsvan Toader, despre care scrie directorul firmei din Olt, este un taliban băsescian. În perioada primei suspendări a lui Băsescu, cea din 2007, mama lui Toader i-a pus la dispoziţie lui Băsescu vila în care acesta şi-a făcut sediul de campanie. Iar soţia lui, Mihaela Toader, este consilier la Administraţia Prezidenţială. A fost şef al organizaţiei PDL Giurgiu şi a candidat pentru Parlament, reuşind să obţină un scor ruşinos.

autor: Marian Ghiţeanu
sursa: cotidianul.ro