Nici nu s-au închis bine urnele din circumscripţiile electorale, şi un teribil oportunism s-a declanşat, în ordinea celui care asasinează spiritul public de zeci de ani. Avem o media înclinată spre comentariul mişcărilor politice de tip stadion. Mai contează, în acest decor mediatic, cine este câştigătorul, pentru alegătorul încercând să înţeleagă ceva? Acest jurnalism puternic anexat intereselor care au făcut viaţa în România un coşmar îşi face pârtie spre noul proprietar al sceptrului, atunci când nu îl reprezintă cu brutalitate. Oricât de bine intenţionat ar fi acesta, viitorul demnitar, în scurt timp, el va deveni captivul acestor comentatori greu de mulţumit. Pe această schemă s-a clădit continuu România, reflectarea realităţii sociale. E o dovadă în plus că nu se poate schimba nimic, în acest tip de subordonare, iar presa românească, dacă mai există aşa ceva, riscă să facă apologia acestei fundături. Prestaţiile televiziunilor au fost identice celor ale partidelor, însă mult mai alarmant propagandistice.Campania electorală a arătat nivelul profesional şi contractual al celor care vor să se agaţe de noul lider de la Cotroceni. Lipsa de experienţă a celor tineri, oportunismul au fost animate de personaje legate ombilical de propagandă. Toţi corifeii degradării au sărbătorit pe unul sau altul dintre candidaţi, cu o vădită şi reprobabilă poziţie de drepţi. Ceea ce a fost de-a dreptul o tragedie în ultimii 25 de ani, jurnaliştii de serviciu, pare să nu se oprească, amplificându-se. Implicaţi în tot felul de afaceri, deţinători ai unor secrete fără legătură cu decuplarea ţării de la sistemul dictatorial, aceşti politruci au făcut din această campanie electorală încă un cerc al orbirii.
Nivelul fraudulos al clasei politice este menţinut de aceşti mercenari care golesc spaţiul public de orice posibilă implicare. Ei au devenit cei care livrează adevărul, de parcă ar avea o misiune administrativă în acest sens. În fapt, mentalitatea lacheilor propagandei se arată în toată amploarea. Temperanţa câştigătorilor primului tur, de foarte bun augur, nu s-a regăsit şi la jurnaliştii care nu au dreptul să-şi manifeste satisfacţia propriilor coterii drept mesaj public.
Criza televiziunilor din România este cronică, şi nu sunt semne că se va schimba ceva. Cei care se află acum în prima linie nu reprezintă decât propriul interes personal. Acest perimetru al manipulării poate fi eliberat doar de alţi jurnalişti, care să îşi asume profesia, şi nu statutul de slugă. România se află la o răscruce, iar lucrurile nu pot fi rezolvate doar de cel care va fi viitorul preşedinte al ţării.
