Cu exceptia Braziliei, Chinei si Indiei, anul 2009 a fost asa cum au estimat majoritatea analistilor financiari: un an de recesiune pentru toti. Cel de-al treilea an al crizei nu doar ca va fi cel mai rau, dar va fi nevoie de timp ca tarile industrializate sa-si recastige nivelurile anterioare de activitate.
Daca 2009 a fost anul marilor caderi economice, problema reala in 2010 consta in capacitatea statelor de a face injectii de capital. Aplicarea politicilor monetare si fiscale trebuie facute insa cu mare grija deoarece pot duce la consecinte extrem de daunatoare din punct de vedere economic, inclusiv revenirea inflatiei si a cresterii accentuate a ratelor dobanzii, ceea ce ar pune capat revenirii pe plan economic. Toate guvernele si bancile centrale se confrunta cu aceasta dilema. De modul cum vor fi rezolvate va depinde activitatea economica mondiala din perioada 2010-2011.
Practic asistam la o reechilibrare majora a lumii. La sfarsitul crizei, pozitiile economice din diferite tari vor fi redistribuite. Asia, care a avut o dezvoltare exocentrica, va continua sa creasca, dar mai mult in ceea ce priveste capacitatea de productie, decat in domenii de tipul infrastructura. Si multe tari din Asia vor inregistra un excedent comercial, caci tin strans de toate relatiile lor economice si financiare, este de parere seful SCOR, Denis Kessler, conform unui interviu pentru Les Echos.
Cazul japonez, cand a intors spatele Statelor Unite, preferand piete precum China, Coreea, Vietnam, este emblematic. In cele din urma, Asia ar putea face aceeasi alegere pe care au facut-o tarile europene dupa razboi si anume, sa construiasca o zona de liber schimb, chiar si o piata unica. Este uimitor sa vezi cum Asia este pe drumul spre un viitor care o transforma intr-o zona mai integrata, orientata spre acumulare si spre dezvoltarea tehnologiei.
Desi economistii vad din Europa o victima, situatia nu este chiar asa. Este drept ca, pentru moment, miscarile economice se fac intre China, India si Brzilia, insa trebuie sa privim si partile bune. Nu este o coincidenta faptul ca urmatoarea Expozitie Mondiala va avea loc in 2010 la Shanghai (in timp ce in 1900 a fost la Paris). Criza a dat nastere G20, in noiembrie 2008, ceea ce inseamna o mai buna cooperare, avand in vedere ca inainte era doar G7+1. Criza a dus la constientizarea unei noi nevoi, aceea de a infiinta institutii care sa gestioneze si sa reglementeze economia globala. Chiar si asa, provocarile sunt imense si tine de fiecare stat in parte daca va fi artizan sau victima.
Criza ar trebui sa schimbe multe lucruri legate de managemenetul companiilor, prin revalorizarea rolului fondurilor proprii si a capitalului strategic si devalorizarea efectului de levier. Criza va reda importanta gestionarii de cash flow si lichiditati. Mai mult, acesta ar trebui sa conduca la revizuirea standardelor de rentabilitate la fiecare sector in parte.
Cutremurul financiar de intensitate mare a reconstruit peisajul bancar la nivel mondial, insa cea mai buna gestionare a crizei financiar-bancare a fost facuta de catre guvernul francez, in colaborare cu BCE.
Care sunt amenintarile pentru 2010?
Prima amenintare este ca sprijinul monetar s-ar putea transforma in inflatie, iar acest risc este gestionat de bancile centrale. Cea de-a doua amenintare este un crah al obligatiunilor, din cauza unei crize de incredere in stat, ceea ce va face ca datoria publica sa devina incontrolabila.
Adevarata provocare pentru statele este capacitatea lor de a restabili nivelul finantelor publice, fara a recurge la impozite. Gestionare post-criza este o alegere politica reala, insa cu un mandat restrictiv.
Al treilea an de criza va fi istoric si cel mai dificil de gestionat. Daca primul an criza a luat prin surprindere, in al doilea an au fost luate masuri de urgenta, al treilea an devine foarte greu. Marii jucatori economici se confrunta cu o oboseala acutizata de tensiuni sociale si populism.
In aceste conditii, ritmul reformelor trebuie sa fie mai accelerat, economiile nationale trebuie sa fie mobilizate, sectorul de productie ar trebui sa fie cel preferat pentru a iesi din criza.
Pe langa bancile centrale, patronatele trebuie sa fi cele mai in masura sa contribuie la gestionarea crizei. Desi criza este dificila pentru fiecare sector in parte si multe companii au fost nevoite sa se adapteze, a venit timpul ca patronatele sa fie mai vocale.
Este drept insa ca in unele domenii nu este vorba doar de o recuperare a pierderilor din ultimii doi ani, ci poate a rezolvarii unor probleme cu mult mai vechi. Astfel, in 2010, a sosit vremea ca trasaturi precum conservatorisrmul si tradtionalismul sa invete sa se adapteze.
Alina Bardas
sursa: ziare.com