Și sunt două lucruri esențiale pe care Traian Băsescu a vrut să (ni) le spună. Amândouă azvârlite prin praștia îndreptată spre serviciile care l-au părăsit.
Prima acuză, și cea mai gravă, este generalizarea unei stări de incompetență informativă (de documentare, analiză sau transmitere, asta nu a precizat!) a serviciilor. Căci, din acel „vai de președintele unei țări care se bazează pe servicii”, asta rezultă.
Că Traian Băsescu a pus tunurile corabiei care i se scufundă sub picioare, la ordinul unui „comandament”, pentru a-și salva el pielea și, eventual, timona de personaj public, rămâne de văzut. Dar vorba azvârlită este echivalentă cu o invitație publică pentru linșajul credibilității serviciilor secrete românești. Căci, niciodată Traian Băsescu nu s-a plâns public de jocurile serviciilor străine pe aici, nici măcar când primea bilețele roz prin intermediul unei „Mata Hariudrea” de conjunctură (puneți dvs. căciulița și cratima unde trebuie!), dar acum a aruncat ditamai năvodul de marinar al apelor mâloase (și urât mirositoare!) peste pilonii securității naționale.
A doua acuză a fost o evidentă refulare personală, dar care capătă proporțiile unei paranoia pusă în slujba unei femei. Pe care o vizitează în arest la domiciliu (deocamdată, în arestul acesteia!). Or, știe oare doamna Maria pe unde umblă fostul președinte, seara?!
Și aici Traian Băsescu a comis-o cu dedicație! Dăm de o parte, deocamdată!, auto-deconspirarea felului de a lua decizii la nervi, ranchiuni săvârșite prin instrumentul prezidențial de ghilotinare: „decretul prezidențial”. (În fond, fiecare cu aresenalul lui: Ponta cu ordonanța, Băselu cu „decretul prezidențial”). Dar Traian Băsescu a „scăpat” o informație esențială. Faptul că a renunțat la decretul de demitere a celebrului Coldea, practic la decapitarea SRI (șeful operativ fiind ce cel contează, nu aparența civilă!), pentru ca a primit la timp „un raport amănunțit”. Atât de bine documentat că l-a secretizat! Poate și pentru a nu mai afla nimeni povestea unui spion la Paris, nu?!
Ce a aflat fostul președinte din acel raport? Că Nuți nu a lucrat doar pentru el? Că a fost racolată și de alții? Că, în cele din urmă, ea nu lucra nici pentru Serviciul Personal Băsescu, nici pentru SRI, nici pentru Serviciul Operativ Coldea. Și că, de fapt, alte servicii au descifrat adevăratul scenariu?! Unul în care până și „Traian cel mare”, deși avea informații „personale” și de serviciu de la servicii, s-a dovedit a fi, în cele din urmă, cel mai neinformat. Ori poate chiar dezinformat până la manipulare, fiind jucat poate pe cele șapte degete ale serviciilor autohtone și nenumăratele falangi ale celor străine?
Acum e greu de spus! Un lucru devine însă cert. Confruntările prezidențiabililor din noiembrie (primul bal al serviciilor!) și decembrie 2014 nu au fost cele ale unor simple nume de candidați. A fost o bătălie pentru împărțirea zonelor de interes și influență! Cu Meleșcanu de la SIE (oficial!), Udrea – SRI (aparent, indiferent că a fost vorba de o rocadă între segmentul operativ și cel „civil”), Ponta (și ăsta dublu!, cu siguranță dator primului „racolator”, SIE, dar cu extensii de dedublare și în SRI-ul civil a lui Maior), „Trădiceanu” (o extensie ungurească din care nu poate fi extras genunchiul parizian al interesului pentru „Micul Paris”) și, nu în cele din urmă!, „schumacherul” victorios al werner reicht-ului românesc!
Autor: Cezar Adonis Mihalache
Sursa: Ziarul Natiunea