În schimb grecii, alți flăcăi fără prea multe sentimente până acum-dimpotrivă, arătați cu degetul pentru că se poartă ca niște brute cu refugiații-se înmoaie peste noapte, îi îmbarcă pe feribot, îi duc din insule pe continent, le arată direcția graniței cu Kosovo și Macedonia, și le fac semne de drum bun cu batistuța din dotarea uniformei. Apropo, sper că Rareș Bogdan se ține de parte de zonă, altminteri rămâne fără chestiile alea care-i ies din buzunarul de sus al sacoului.
Restul poveștii îl știți. Vreau și eu o explicație cât de cât logică-și veridică-în privința faptului că această criză se acutizează din senin, fără ca nimic spectaculos să se întâmple nici în Siria-ISIS bate câmpii pe acolo de cel puțin doi ani, fără ca nimeni să se bășice prea tare-nici în Irak, și nici în Libia. Se minte prea mult, fiecare actor major își are agenda lui ascunsă, iar noi toți picăm de fraieri. Și plătim prețul jocurilor ăstora scelerate de putere și de dominare.
A doua nedumerire privește felul în care se luptă ”democrațiile mature” cu ISIS. Războiul aerian-a se citi bombardarea fără discriminare a tot ce mișcă-are sens atunci când ai, totuși, ce bombarda, când există ținte strategice, a căror distrugere afectează esențial potențialul economic, militar și uman al adversarului. Dar când tot ce poți bombarda, strategic vorbind, este casa păduchioasă a unuia care se juca pe calculator, pe post de mare specialist IT al ISIS, ceva nu sună bine. Ăia din ISIS sunt un fel de beduini, cu SUV uri Toyota pe post de cămile, și atât. Dacă nu introduci și trupe la sol, degeaba. Deocamdată toți ăia de zic că luptă cu ISIS, în frunte cu americanii, se rezumă la bombardamente. În care victimele colaterale sunt cam de zece ori mai multe decât dușmanii de clasă!
Una peste alta, ceață, multă ceață, și manipulare cât cuprinde. Plus o renaștere, în Europa, a naționalismului și a curentelor de extremă dreapta, neo-fasciste și neo-naziste, adâncirea diviziunilor sociale, conflicte între cetățenii aceleiași țări, creșterea neîncrederii în politic și în democrație, și o criză tot mai profundă a proiectului european. Singurii care au de câștigat din asta sunt americanii. Care scapă de unul dintre competitorii lui strategici, UE, putând să se concentreze asupra celuilalt, China, și a asociatului său, Rusia. Doar că și China, și Rusia, au ceva în plus față de Europa și de UE: libertatea de a face tot ce doresc, pentru a-și apăra suveranitatea și pentru a-și promova interesele.
Mai devreme sau mai târziu se va afla cine este în spatele acestei crize, și de ce. Și atunci Europa va mai avea o problemă: renașterea anti-americanismului. Ce va fi o mare problemă pentru Washington. Care are interese vitale în a rămâne o putere europeană, și în dominarea continentului. Acum europenii, mai ales cei occidentali, sunt relativ indiferenți față de americani. Susținerea față de ei, puternică în Estul continentului, ar slăbi dramatic, însă, dacă s-ar afla că ”refugiații”, pe care nu-i vor, dar pe care trebuie să-i înghită, pentru că altminteri o iau peste bot de la madam Merkel, sunt instrumentul puterii americane, folosit împotriva lor.
Lucrurile sunt pe muchie de cuțit, iar politicul, și la nivel național, și la nivel european, mai stupid, mai lipsit de demnitate și de viziune, mai rupt de realitate ca niciodată, nu se ridică la înălțimea misiunii sale. Să bem deci și să ne veselim!
Autor: Constantin Gheorghe