Plagiatorii din România ar putea întemeia cu uşurinţă o comunitate foarte puternică, poate chiar un oraş mare. Ponta nu e nici primul, nici ultimul. La un capăt ar trebui să stea Gabriel Liiceanu, a cărui teză de doctorat s-a demonstrat a fi plagiată acum 40 de ani, iar la celălalt toţi cei care se înghesuie în zilele noastre: miniştri, parlamentari, primari, şefi de instituţii.
Un cuplu însă se detaşează din această imensă gaşcă a „hoţilor de inteligenţă”: Petre Tobă, ministrul de Interne, şi Laura Codruţa Kövesi, şefa DNA. Pe cei doi înalţi funcţionari ai statului nu-i uneşte teza de doctorat, cifelul în care au pocit numele autorilor din care spun ei că au citat!
Apud Petre Tobă
Astfel, în teza lui de doctorat, Petre Tobă a trecut la Bibliografie doi autori inexistenţi care par a fi fraţi: „APUD STIGLITZ JOSEPH” şi „APUD BARRY BUZAN”, ei fiind trecuţi unul după altul într-o presupusă ordine alfabetică la litera „A”, ca şi cînd numele lor de familie ar fi fost „Apud”:
În realitate, este vorba despre două celebrităţi mondiale:
– Joseph Stiglitz este laureatul Premiului Nobel pentru Economie în 2011
– Barry Buzan este profesor de relaţii internaţionale la London School of Economics.
Aşa cum am mai spus, „APUD” înseamnă în limba latină „la, după” şi, conform regulilor de redactare, indică un citat indirect, adică preluat de la un un alt autor decît cel la care se face referire. De ex., dacă Eminescu îl citează pe Platon, iar doctorandului îi este suficient citatul lui Eminescu, îl preia din acesta. Trimiterea va suna astfel: „Platon – Republica, 395 b, apud M. Eminescu – „Opere”, vol XVI, Ed. Academiei, 1978, p. 250”. În acest fel, cititorul va înţelege că autorul tezei l-a citat pe Platon după Eminescu.
Plagiatul lui Petre Tobă a fost dezvăluit de jurnalista Emilia Şercan, întreaga demonstraţie putînd fi văzută la adresa https://pressone.ro/toba-de-carte-250-de-pagini-din-teza-de-doctorat-a-ministrului-de-interne-petre-toba-sunt-copiate-din-alte-lucrari/.
Tamam Codruţa Kövesi
Tot în teza de doctorat, Laura Codruţa Kövesi calcă pe urmele ministrului de Interne, pocind şi dumneaei numele unui autor citat într-o notă de subsol. Este vorba despre o anume „TAMAM, M.”, care ar fi autoarea eseului „Conexiunile între terorism şi criminalitate”. În realitate, este vorba despre „TAMARA MAKARENKO”, o specialistă în studiul crimei organizate şi terorismului, pe care o puteţi vedea la o conferinţă în acest domeniu:
Confuzia aceasta între „Tamara” şi „Tamam”, de un ridicol absolut, vine, desigur, din faptul că Laura Codruţa Kövesi nu a citit studiul Tamarei Makarenko, apărut în „Jane’s Intelligence Review” în 2004, ci, aşa cum precizează „Grupul de Investigaţii Politice” (GIP), a preluat fără citare „un pasaj din lucrarea lui Nicolae Lupulescu, „Spălarea banilor şi finanţarea terorismului” publicată în 2006 pe site-ul Institutului Naţional al Magistraturii”, împreună cu Nota de subsol, unde numele „Tamara Makarenko” este trecut corect! Tamara-Tamam: citit pe fugă, numele a fost pocit!
Deci, este vorba de o citire greşită. Ce rezultă de aici este însă de domeniul umorului involuntar, căci Codruţa Kövesi, neştiind cine este autoarea din care citează, crede că „TAMAM” este numele de familie al „Tamarei Makarenko” şi o trece în Notă ca „TAMAM, M.”, după modelul „Eminescu, M.”:
GIP a publicat toate pasajele plagiate de Laura Codruţa Kövesi, însă acum vă prezentăm din acest documentar doar pagina care se referă la doamna „TAMAM”, căci, după veţi vedea, lucrurile se complică şi mai mult în legătură cu pasajele „furate” de şefa DNA:
Cercetînd subiectul, am descoperit întîmplător că exact aceleaşi pasaje plagiate de Laura Codruţa Kövesi se întîlnesc şi în alt studiu, „FINANCING TERRORISM. ORGANIZED CRIME AND TERRORIST GROUPS IN THE CONTEXT OF GLOBALIZATION”, care este semnat de… Ciprian George GÎRLEANU! Iată dovada:
Deci avem trei autoricare au scris acelaşi text:
– Nicolae Lupulescu, în eseul „Spălarea banilor şi finanţarea terorismului” publicat în 2006
– Ciprian George GÎRLEANU, în studiul citat mai sus, despre datarea căruia nu avem informaţii
– Laura Codruţa KÖVESI, în „Teza de doctorat”, susţinută în 2011.
Fireşte, ne-am întrebat care o fi adevăratul autor al textului şi cine sînt ceilalţi doi plagiatori, căci doar nu or fi scris toţi trei întîmplător acelaşi text!
Drept certitudini avem cîteva lucruri:
1. Nicolae Lupulescu nu putea s-o plagieze în 2006 pe Laura Codruţa Kövesi care a scris teza în 2011
2. Ciprian George Gîrleanu nu a plagiat-o pe Laura Codruţa Kövesi pentru că fragmentul plagiat este identic cu al lui Nicolae Lupulescu, iar Kövesi a preluat „pe sărite”! Invers s-ar fi putut.
3. În arhiva noastră există doar 3 cărţi semnate de Ciprian George Gîrleanu, toate apărute între 2011-2013: „Terorismul şi securitatea statelor în epoca globalizării”(2011), „Spălarea banilor şi fenomenul finanţării terorismului” (2011) şi „Combaterea spălării banilor şi a fenomenului finanţării terorismului” (2013).
În aceste condiţii, există doar 2 variante:
– a. Nicolae Lupulescu este autorul textului pentru că l-a publicat în 2006, dacă nu cumva şi acesta l-a preluat de undeva! După Lupulescu au copiat atît Laura Codruţa Kövesi, cît şi Ciprian George Gîrleanu.
– b. Laura Codruţa Kövesi l-a plagiat pe Ciprian George Gîrleanu dacă textul acestuia este anterior anului 2011.
Din punctul nostru de vedere, prima versiune ar fi cea logică. Două lucruri sînt însă cît se poate de clare:
– 1. LAURA CODRUŢA KÖVESI a plagiat în teza de doctorat!
– 2. Numele citat de Kövesi este „TAMARA MAKARENKO”, nu „TAMAM, M.”, cum scrie şefa DNA!
Ministrul Învăţămîntului, Mircea Dumitru, a promis că va merge pînă la capăt cu măsurile luate împotriva tuturor plagiatorilor. Cu Victor Ponta şi Gabriel Oprea lucrurile s-au lămurit, amîndoi fiind deja declaraţi plagiatori şi li se va retrage titlul de „dottore”. Pentru ca operaţiunea să nu fie interpretată ca fiind „politică”, nu trebuie să se oprească aici, ci să fie analizate toate doctoratele asupra cărora există suspiciuni, începînd cu cel al lui Gabriel Liiceanu („Tragicul”, în 1976), care a şi fost anchetat la vremea respectivă (chiar dacă acesta a fost mentorul ministrului), continuînd apoi cu doctoratul Laurei Codruţa Kövesi şi Petre Tobă, după care să fie analizate toate celelalte teze de doctorat cu „probleme”!
Ei, şi ar mai fi ceva la care să mediteze Mircea Dumitru, ministrul Învăţămîntului: cum rămîne cu traducerile din Wittgenstein, unde chiar dumnealui apare ca„traducător din germană”, deşi în CV-ul său scrisese cu mîna lui că, la acea vreme, nu cunoştea această limbă?
Autor: Ion Spanu
Sursa: Cotidianul