Romsilva, instituţie de stat, cumpără ace de cravată cu 5 milioane de lei bucata în 2004. Preţul este de 200 de ori mai mare decât cel real. Însă, magistraţii decid că achiziţia a fost legală. Motivul: portiţele din legea achiziţiilor publice din 2001, care nu reglementau foarte bine modul în care sunt cheltuiţi banii publici, în condiţiile în care aceştia provin din fondurile proprii ale instituţiilor.
Lista contractelor dubioase poate continua: repararea autostrăzilor prin acte adiţionale la contracte mai vechi, câştigarea unor licitaţii, urmată de majorarea sumelor din contract, impunerea unor criterii în caietul de sarcini care exclud restul competitorilor.
Un raport al Societăţii Academice Române (SAR) estimează că, în 2008, autorităţile publice au publicat 82.642 de anunţuri de atribuire pentru diferite contracte, în valoare totală de 13 miliarde de euro. În condiţiile în care suma la dispoziţia autorităţilor este imensă, legislaţia privind achiziţiile publice are lacune care permit în continuare fraudarea sistemului.
De exemplu, raportul SAR critică anexa 2B din ordonanţa 34 privind achiziţiile publice, potrivită căreia, sunt scutite de la procedurile de licitaţie „alte servicii”.
Potrivit SAR, invocând acest articol, autorităţile publice pot achiziţiona, fără licitaţie tot felul de servicii: de la bilete de tren, la spectacole şi evenimente. Alte găuri din lege se referă la algoritmul de calcul al ofertelor: în condiţiile în care preţul nu este singurul criteriu, se poate ajunge la atribuirea lucrărilor către un ofertant mai scump, care, în schimb, păcăleşte algoritmul, luând mai multe puncte la criterii care n-au nicio relevanţă pentru respectiva achiziţie.
Preşedinta ANRMAP, Cristina Trăilă susţine că a văzut licitaţii în care ofertanţii veniseră cu termene de livrare erau de 2 ore (pentru a lua mai multe puncte decât cei care anunţaseră un termen de o zi) sau licitaţii în care se oferă termene de garanţie halucinante: 25 de ani, 100 de ani.
Raluca Barbuneanu
sursa: capital.ro