Începi să te simţi singur pe lume când vezi câţi fii, fiice, cumnaţi, fini, naşi, socri, iubite, protejaţi şi-au făcut loc în posturi grase şi în politica românească. În Consiliul de Administraţie al Transelectrica, societate profitabilă, s-au instalat trei dintr-un foc: Gheorghe Seculici – cumătrul lui Traian Băsescu, Ionuţ Costea – cumnatul lui Mircea Geoană şi Carmen Boagiu – cumnata deputatei Anca Boagiu (extrasă fulger din CA, la câteva ore după numire, după ce „afacerea” a răsuflat în presă). În Parlamentul European, au mari şanse să ajungă o fiică de şef de stat, Elena Băsescu, o iubită de şef de partid, Adina Vălean de la PNL, o fiică de senator şi soţie de ministru, Daciana Sârbu-Ponta de la PSD, precum şi o mulţime de protejaţi. Printre aceştia din urmă, Adriana Ţicău, susţinută de ministrul de Interne Dan Nica, creatoarea de modă Irina Schrotter, condamnată în 1993 pentru trafic de influenţă, dar „implementată” pe lista PD-L de Gheorghe Ştefan-Pinalti, şi europarlamentarul Rareş Niculescu, implicat într-un scandal cu bătaie, la Cluj, dar sprijinit în continuare de Emil Boc, căruia i-a fost purtător de cuvânt. La Milano, consul general a fost, până ieri, Tiberiu Dinu (fostul socru al lui Mutu), pomenit în afacerea DGIPI, iar propria-i nevastă, Carmen, pe post de consul, a atestat autenticitatea unui fals, ei fiind – ce coincidenţă! -, cumnaţi cu ministrul Sănătăţii, importator de Ferrari, Ion Bazac.
Şi câte neştiute progenituri şi rubedenii nu gestează deja, tolănite în administraţiile centrală şi locală, dinastiile care vor conduce România?
Să fii fină de şef de stat şi fiică de primar este încă din pamperşi un avantaj, fiindcă primeşti la botez cadouri de 56.000 de euro, conştiincios trecute în declaraţia de avere a tatălui, Gheorghe Falcă. Ţara întreagă pare, dacă te apuci să-i numeri, o afacere de familii, împărţită şi stăpânită pe bucăţi, fiecare luând cât îl ţine rangul. Familia consanguină se încrucişează, deseori, cu familia politică a pater-ului sau se ramifică în interiorul acesteia prin alianţele potrivite. S-ar putea spune că este vorba doar de eternul şi banalul fenomen al nepotismului, însă, prin extensia sa politică, tinde să devină mai mult decât atât. Are potenţial să se transforme într-un model de guvernare şi de evoluţie politico-socială, feudal, în total dezacord cu aspiraţiile de modernizare şi europenizare. Promovarea rudelor de sânge şi încuscririle se suprapun formării clanurilor politice în jurul acestora şi dispunerii membrilor lor în poziţii-cheie. Cercul se închide şi orice nouă intrare în interiorul lui se face în funcţie de serviciile aduse clanului şi de fidelitatea faţă de acesta. Este un model antiprogresist – nu urmăreşte decât binele clanului, nu dezvoltarea generală – şi lipsit de transparenţă – deciziie rămân secrete, iar rufele murdare se spală în familie. Faptul că el a devenit foarte vizibil în 2009 arată cât de puţin s-a modernizat, în esenţă, clasa politică, chiar dacă discursul i s-a schimbat, şi, totodată, cât de puţin este ea dispusă să evolueze. Nu înaintează, ci se întoarce în timp şi îşi creează mecanisme de protecţie, închizându-se în sine.
Rodica CIOBANU
sursa: gandul.info