Clasa politică a dobândit în ultima vreme unele caracteristici cel puțin supărătoare. Pentru mulți – pentru prea mulți! – a face politică înseamnă a-ți construi o platformă de îmbogățire. Slujirea unui interes general, a unei cauze, urmărirea unui obiectiv care să folosească societății și mai ales slujirea țării în fapte și nu doar în vorbe nu se constată decât într-o măsură limitată și marginală. Trezirea noastră, a tuturor, trebuie însă să înceapă de la cei care au dobândit funcții de reprezentare, de la cei care sunt retribuiți de societate pentru a o sluji și care trebuie să ajungă să-și facă datoria.
Cel care face parte din clasa politică trebuie să-și dovedească competența în domeniul în care activează, dar în egală măsură dăruirea și dezinteresul, deoarece numai astfel poate convinge pe conaționalii săi că este omul la locul potrivit. Corupția trebuie să ființeze la ordinea de zi doar ca obiectiv permanent care trebuie combătut și nu să ajungă – ca astăzi! – să domine „viața noastră cea de toate zilele”. Se mai ridică o problemă, cea a sancțiunii. Aceasta trebuie să fie aplicată de îndată ce vinovăția este dovedită și totodată nu este de acceptat ca cineva dovedit că a săvârșit un act de corupție să fie sancționat mai mult sau mai puțin și să fie conservat mai departe în funcție.
Oricum, de corupție bine ar fi să nu mai avem prilej de a vorbi decât la timpul trecut, ca de un vis urât.
Autor: Acad. Dan Berindei
Sursa: Adriana Costache