Trăim într-o țară ajunsă la apogeul dizolvării identității naționale. O țară care a fost integrată în comunitatea europeană fără ca să întrunească toate condițiile necesare aderării. Uniunea Europeană ne-a deschis ușa în condițiile compromisurilor murdare făcute de conducătorii noștrii vânduți… ne-a luat nepregătiți, căci tocmai așa și se dorea. Marea familie europeană nu ne-a acceptat în rândul țărilor civilizate, ea doar, ca o mașteră ne-a plasat strategic în grupul țărilor codașe, deficitare la nivel economic dar obediente și cotizante.
Mulți din cetățeni români nu știu ce fel de sacrificii și compromisuri a făcut statul român, ca ei să primească aprobarea de a trece granița țărilor europene prezentând doar un act de identitate. Cedarea suveranității naționale ca urmarea a impunerii de către U.E a unor directive de ordin economic și social a avut ca scop destabilizarea independenței de stat. Împrumuturi costisitoare făcute la organismele finaciare intenaționale, lărgirea pieței de import în detrimentul extinderii pietei interne a produselor de consum.
La 1 ianuarie 2007, de ziua mea, am primit vestea surpriză, aceea că voi avea posibilitatea de a călători în străinătate fără viză, fără alte acte ce necesitau o perioadă de timp pentru a fi dobândite. Nu încerc să neg că a fost o bucurie de moment…doar de moment, căci firea mea introspectă și analitică m-a îndemnat să studiez cauzele, iar cauzele au fost multe cu efecte dezastruoase.
Ne-am deschis Occidentului ca să apunem ca națiune pe altarul de sacrificiu al intereselor oculților. Le-am dat binecuvântarea așa-zișilor civilizatori să ne ocupe pe toate planurile. Prima dată, civilizatorii ne-au colonizat ideologic, ca dovadă importul uriaș de tradiții străine care nu-și au rostul în viața noastră. Scopul care a declanșat invazia de (in)cultură occidentală a fost acela de a ne distruge propria cultură bazată pe un sistem de valori viabil și sănătos din punct de vedere moral. Cultura noastră veche tradițională a fost anihilată și tranchilizată pentru a fi distrusă total. Ni s-a impus să aderăm la un sistem de valori vicios, incompatibil cu cerințele și trăirile ancestrale ale ființei noastre naționale, de dragul diversității culturale sau multiculturalimsului european.
Primii vizați de aceste schimbări sunt oamenii de cultură, artiștii și scriitorii care sunt nevoiți să renunțe la directiva urmată de o viață. O mare parte dintre artiștii și scriitorii români nu pot renunța la originea culturii naționale românești, ei nu doresc să se afilieze altor culturi străine de modul lor de a profesa. Cea mai mare lovitură dată unei țări este să-i distrugi cultura tradițională. Nici călăii comuniști nu au ajuns atât de departe cu schimbările făcute în societate la toate nivelele, când totuși în acea perioadă s-au format atâtea personalități de calibru. Comuniștii au influențat negativ cultura românească într-o oarecare măsură prin impunerea unui curent cultural proletar dar nu au reușit să diminueze rolul culturii tradiționale așa cum tăvălugul multiculturalismului european o face în prezent.
Personalități românești consacrate din sfera culturală, au ajuns într-o situație de umilință personală care nu putea fi prevăzută cu câteva decenii în urmă, atunci când acești corifei străluceau pe firmament și se bucurau de atenția și respectul cuvenit. Actori, scriitori și cântăreți reputați nu mai au privilegiul de a-și manifesta menirea acolo în cadrul lor adecvat. Sunt împinși afară din decor, le sunt minimalizate meritele și au parte de o discreditare nemeritată.
Să ne reamintim despre unii dintre marii artiști care au murit în sărăcie, scârbiți de un sistem care i-a renegat retrogradându-i la statutul de cerșetori. Gică Petrescu, fost cântăreț de petrecere cu mare priză la public în epoca lui de glorie, s-a stins din viață în propria-i locuință din cauza bolii și a sărăciei în care trăia. Naarghita (Maria Amarghioalei) artista care a cântat muzică indiană cu un talent rar întâlnit, a fost una dintre puținele artiste românce care a dus faimă României în străinătate…deși a avut șansa să aleagă calea străinătății definitiv, ea a ales să rămână în țara ei de care s-a simțit atașată, doar că soarta i-a fost potrivnică și ei, s-a stins din cauza sărăciei care o condamna să renunțe la cele tot ceea ce îi era necesar…după cum povestea ea insăși, a fost nevoită să-și vândă lucrușoarele pentru care cheltuise o avere la acea vreme când le-a cumpărat…ca să poată supraviețui, cumpărând hrană. M-a întristat s-o aud în acel ultim interviu spunând că: ,, artista Naarghita a murit, nu mai există’’. Cred că se referea la faptul că ființa ei de artistă fusese suprimată.
Johnny Răducanu, maestrul jazzului românesc, a fost membru onorific al Academiei Louis Armstrong din New Orleans, ei bine, Johnny Răducanu, a murit bolnav și sărac într-o garsonieră cu o pensie de 400 RON. Nae Lăzărescu, actorul comediant care ne încânta revelioanele cu scenariile televizate pline de haz a murit de asemeni sărac lipit și bolnav.
Un caz recent este acela al actriței Aimee Iacobescu, un nume de referință al cinematografiei românești. După o viață pusă în slujba filmului și a teatrului, Aimee Iacobescu își trăiește bătrânețile în zbucium sufletesc, fiindcă nu mai dispune de mijloace materiale ca să se poată întreține. Cornel Constantiniu, un fost solist vocal de mare succes în anii 60’’-70’’ se zbate în sărăcie și boală de ani de zile. Am enumerat doar o parte dintre foștii marii artiști, căci mai există și alte nume sonore care-și trăiesc viața pe ultima sută de metri în mizerie materială, cufundați în bezna anonimatului.
Pe lângă dramele menționate mai merită amintit cazul multor tineri talentați care nu au șansa la afirmare, deoarece criteriul de selecție a celor care promovează talente se bazează pe alte cerințe decât cele necesare. O parte dintre acești tineri capacitați doresc să-și întemeieze o carieră într-un mediu propice făcând abstracție de acele show-uri televizate importate de la străini, genul celor numite ,,Factorul x, Românii au talent”…niște tâmpenii care promovează kitsch-ul, vulgaritatea și indecența la cote maxime. Este îndeajuns să te uiți la cei care se află în juriu ca să-ți dai seama că ,,numiții’’ n-au nimic în comun cu ceea ce li se cere să facă.
Incompetența și nepotismul s-a extins în toate domeniile de activitate. Am avut șansa să cunosc o domnișoară membră a unui O.N.G cultural, cu un foarte mare talent muzical și actoricesc, absolventă a Liceului de Arte ,, Octav Băncilă din Iași. Tânăra cu pricina mi-a mărturisit cum i-a fost spulberată ultima speranță de a-și construi o carieră în lumea artistică, deși a făcut tot ceea ce era necesar în termeni rezonabili, acolo unde fusese acceptată să dea probe de talent. I s-au închis ușile în nas pentru că nu corespundea ca prezență fizică…i s-a spus că-i urâțică și grăsuță, deci în consecință nu mai dă nimeni doi bani pe talent. Dacă n-ai craci lungi, silicoane la bustieră, buzele umflate cu pompa și creier cât o nucă, nu vei găsi decât foarte greu șansa afirmării meritate.
Aceste realități dramatice trebuiesc intens menționate de către cei care au șansa afirmării prin scris. Rezistența prin exprimarea adevărului în scris este necesară ca fiind o ultimă armă împotiva nedreptăților la care ne supune sistemul abuziv și criminal care încearcă să ne transforme în niște ființe robotizate, sclavizate, lipsite de puterea de a raționa și de a discerne minciuna de adevăr și binele de rău.
Autor: Andreea Arsene
Cărți de autor publicate: carte de poezii ,,Clipă Măiastră’’ publicată în toamna anului 2014 și lansată la evenimentul de carte național Gaudeamus ROMEXPO. Al doilea volum de poezii intitulat ,,Alter ego-uri’’ publicat în toamna acestui an și prezentat în cadrul evenimentului Gaudeamus București 2015.Alte lucrări scriitoricești în curs de publicare pentru anul viitor. ,,Tăcerea mieilor de gheață’’ carte de poezii și o carte de proză ce va cuprinde majoritatea articolelor scrise pentru diverse publicații.