Presedintele României a iesit zilele trecute la televizor pentru a ne convinge ca, desi si-a asumat raspunderea, “alaturi de clasa politica”, pentru promulgarea legii aberante de crestere a salariilor profesorilor cu 50%, nu este el vinovat. De fapt, a fost “dezinformat” de fostul premier Tariceanu, care spunea ca sunt alocati 6% din PIB pentru educatie si, de fapt, erau doar 4%, restul fiind din surse proprii. Ca nu putea sa nu promulge legea din moment ce fusese declarata constitutionala de Curtea Constitutionala (unde fusese atacata tot de Tariceanu). Ce tara e aceea în care primul-ministru îl dezinformeaza pe presedinte, iar presedintele ia o decizie gresita pe baza acelei dezinformari? E halucinant. Dar traim în România. Deci, Tariceanu, cel acuzat în repetate rânduri ca face pomeni electorale atunci când crestea pensiile si salariile (e vorba despre cresteri reale, despre bani reali, care au intrat în buzunarele românilor, nu despre jocuri de imagine), se pusese cu copitele în pragul fericirii profesorilor si nu voia sa le mareasca cu 50% salariile, chiar cu o luna înainte de alegeri. Îl dezinforma pe presedinte ca nu sunt bani. Dar Basescu (cel mai informat om din România) nu se lasa dezinformat si promulga legea, pentru ca stia el ca sunt bani. Si se pronuntase si Curtea. Fie vorba între noi, treaba CCR nu este, evident, aceea de a constata daca exista bani pentru aplicarea unei legi. Deci, Tariceanu spunea ca nu sunt bani si n-au fost. Basescu spunea ca sunt, dar ia-i de unde nu-s. Ori cineva e prost (50%), pentru ca a evaluat gresit situatia, ori minte de îngheata apele (50%). Cine e acesta? Tariceanu, evident, este concluzia trasa de presedinte. Mai e posibil un scenariu. Basescu stia precis ca nu sunt bani. Dar a promulgat legea din motive politicianiste. Pentru a-l pune în dificultate pe primul-ministru si pentru a câstiga electorat pentru el si PD-L. Profesorii au înghitit galusca si au votat PD-L. Care o fi adevarul? Nu este singurul episod de genul acesta în politica ultimilor 20 de ani. Efectul lui “50%” este acela ca oamenii au ajuns sa creada ca performanta politica e totuna cu abilitatea de a însela electoratul. “Politica” si “politician” sunt în România cuvinte cu încarcatura negativa. Este poate cel mai grav rezultat al practicii democratice de la noi.
Gabriel Klimowicz
sursa: gardianul.ro