2. Vile de protocol. Nu doar demnitarii ci și consilierii lor sau directorașii de prin ministere pot primi locuințe de protocol, cu o chirie modică și decontată oricum de instituțiile la care lucrează. Oficial sunt câteva sute de locuințe, vile și apartamente de lux, cu suprafețe tipice între 100 și 500 de metri pătrați. În plus, pentru aceiași clienți există hoteluri, pensiuni și cabane de protocol, ca să nu se coclească în casă.
3. Transporturi speciale. Majoritatea politrucilor primesc mașini de lux, a căror rată la leasing depășește întreg salariul oficial al individului. Dacă ar trebui să lucreze pe merit la vreo companie privată n-ar primi pe mână nici măcar un Logan ruginit. La nivel de demnitar, deja se pot lipi de coloanele cu girofar sau de elicoptere. Iar dacă se întâmplă să cumuleze și ceva stele, își permit să meargă cu elicopterul la cumpărături.
4. “Pachete extra-salariale”. Pentru vasalii mercenari, sistemul este simplu: post contra o parte din șpagă. Pentru fideli se găsesc soluții mai elegante. Până recent, cea mai în vogă era ungerea prin consilii de administrație. Acum, banii de-acolo nu mai sunt nici pe departe de ajuns. Așa că plata se face prin contracte de investiții sau achiziții publice, umflate, acordate către firme care figurează pe numele altcuiva.
5. Acte livrate la domiciliu. Cozile “pe-scară”, “sub-scară” sau “până-n-curte-afară” sunt forme de artă specifice majorității instituțiilor birocratice care eliberează documente? Te-ntrebi: “N-a văzut vreun ministru treaba asta ca să-i ia la trei păzește?”. Poate a văzut, dar nu l-a interesat. Pentru că în poziția respectivă funcționarii te vizitează acasă. Cutuma a ajuns la urechile publicului larg abia în 2008, când s-a descoperit că polițiștii au venit acasă la soția premierului Tăriceanu pentru a-i face poza de buletin.
Ce spunea atunci ministrul de interne? Culmea nesimțirii! Cristian David: “Legea lasa mai multe posibilități și dupa părerea mea e o chestiune căreia i se dă inutil amploare. Dar să fim și un pic obiectivi, dumneavoastră vă așteptați ca președintele sau premierul să vină sa-și facă buletinul?” Da, Bulă, ne așteptăm!