Politicienii se simt obligati sa ia masuri, presa o demonizeaza, somerii o invinuiesc pentru situatia lor, angajatii pentru munca in exces…nimeni nu vede castigul pe care l-am putea dobandi in urma crizei economice globale.
1. Scade cererea. Asta pe termen scurt se reduce la somaj, austeritate, depresie nervoasa pentru intreprinzatori. Aparent, foarte inconfortabil. Pe termen lung insa , ne ofera o gura de oxigen, economisim resurse neregenerabile. Cresterea economica ne apropie accelerat de momentul terminarii petrolului (nu exista alternative viabile), de aerul irespirabil din orase (ati vrea sa traiti intr-un mare oras chinezesc?).
2. Am descoperit dimensiunea reala a vietii pe datorie si fata adevarata a bancherilor. Cine ar fi crezut in 2005-2007 cand era la mare moda creditul cu buletinul ca veniturile pot sa si scada iar dobanzile sa mai creasca? Cine banuia ca poate fi excutat silit si dat afara din casa daca nu-si achita ratele la un banal credit de nevoi personale fara ipoteca? Cati stiau ca isi pot pierde locuinta ipotecata ramand in plus datori in continuare la banca?
3. Am vazut partea neagra a mentalitatii speculative. Poate ca o mica parte dintre proprietari au reusit sa vanda pe maximele istorice, in mod sigur cine a cumparat si-a ruinat finantele personale pe vecie.
4. Am aflat cata incredere merita trompetele din media oficiala si ce baza poti pune pe declaratiile optimiste ale oficialilor. In definitiv, atat presa serioasa, “economica”, cat si injectiile cu optimism ale guvernantilor (economia “duduie”) au avut rolul unor carlige de marketing pentru carnea de tun care trebuia sa deschida teschereaua si sa cumpere (case, terenuri, credite, actiuni, etc).
5. Suprapopularea planetei ia o pauza de respiratie. Cand strangi cureaua nu iti mai vine sa…o dai jos, nu? Cel putin in tarile “dezvoltate”, care puneau cea mai mare presiune pe cererea globala fenomenul e destul de vizibil (din pacate in Africa, unde e motiv de mare ironie la crasma sa ai un singur copil, sau in India-Pakistan-mare parte din tarile musulmane unde familiile numeroase sunt un dat cultural, mentalitatile se schimba mult mai greu).
6. Structura economiei tinde sa se modifice. Scade ponderea angajatilor ocupati in sectoare-balast (servicii financiare si… servicii in general) si creste cea a populatiei prinsa in activitati direct productive. Unde nu avem noi bafta ca in urma acestei crize sa apara cat mai multe ferme care sa se autosustina si care sa aduca pe piata alimente ecologice si nu dopate cu chimicale?
7. Recuperam partea spirituala a vietii noastre. Boom-ul economic ne-a dat senzatia ca obiectivele materiale sunt singurele viabile, scaderea economica ne focalizeaza si in alte directii. Plus ca multe prietenii si relatii de lunga durata trec prin teste utile in aceasta perioada, cele false, de conjunctura disparand, cele adevarate consolidandu-se.
8. Se elimina excesele din bugetele publice, burtile din schemele de personal ale companiilor private, cheltuielile de fite.
9. Se cern apele in politica si managementul privat (partea cu politica pare insa fara speranta in Romania).
10. Lumea intreaga isi ia lectia de cumpatare si bun simt. Cu sansa, lectia respectiva va determina schimbari corespunzatoare in plan legislativ si in mentalul colectiv pentru cateva generatii.
Criza ne spune intr-un cuvant ca am apucat-o pe un drum gresit. Nu e comod sa o afli din postura de somer, debitor, antreprenor falit, de acord. E bine ca se intampla insa cat timp mai exista un drum de intoarcere. Pericolul cel mare este ca politicienii sa actioneze pentru remedierea efectelor Crizei si nu a cauzelor care au generat-o. E comod sa dai satisfactie gloatei cand te vrei reales. Vom risca insa sa repetam totul la o magnitudine crescuta exponential in cativa ani de dragul mentinerii catorva fotolii caldute pentru cei cu putere de decizie?. Deocamdata, cu tiparirea de bani si salvare a bancilor din bani publici, s-a pornit din start in directia gresita. Politicienii, cei cu fanctii de conducere din organismele internationale sunt majoritatea trecuti de 60 de ani si nu par interesati prea mult de haosul care s-ar dezlantui dupa epuizarea resurselor energetice peste 20-30 de ani de vreme ce speranta lor de viata e tot cam atata iar averile lor mari le pun la relativ adapost progeniturile, fiind deci axati pe conservarea pozitiilor actuale. Deciziile sunt in continuare gandite sa aiba impact maxim pe termen scurt, pe termen lung singurul tratament fiind declaratiile sforaitor-optimiste. Cat timp adevarata responsabilitate va fi impopulara iar dorinta de cosmetizare a sistemului mai mare decat cea a schimbarii sale radicale, viitorul nostru pare pecetluit. Singura necunoscuta ramane viteza dezintegrarii lumii actuale. Cum am avut grija sa parjolim mediul inconjurator, saltul inapoi la stadiul de vanatori-culegatori nu prea mai e posibil. Cu solul compromis de chimicale si animalele supravietuind doar prin gradinile zoologice, viitorii vanatori-culegatori vor intinde mana din nastere la ajutorul de somaj. Oricum, 7 miliarde de vanatori-culegatori ar fi prea mult. Nici nu avem suficienta credinta pentru a reedita Evul Mediu (in varianta tehnologizata) desi ne pricepem inca la vanatoarea de vrajitoare. Avem insa suficient apetit de dominare pentru intoarcerea la sclavagism, desigur, intr-o forma mai “soft”. Sigur, exagerez voit dar intelegeti unde bat. N-am spus inca nimic de “Renastere”. Pentru asta e nevoie de un salt inainte si..inainte de asta de o masa critica gandind diferit, o masa critica ce va da directie majoritatii amorfe. Eu nu vad inca asa ceva in jur, poate doar insulite de normalitate care accepta si cultiva ideea schimbarii. Avem insa nevoie de un eveniment exterior major care sa grabeasca coagularea lor.
Cristian Dogaru
sursa: cristiandogaru.blogspot.com