PS: declarația generalului Dumbravă, de la SRI, este de o gravitate extremă. Practic, se recunoaște că se dau pedepse extrajudiciar, iar judecătorii nu fac decât să le ofere o aparență de legalitate. Bineînțeles că nimeni nu va mișca un deget să afle ce și cum.
Oricum țara asta nu mai este o democrație, și nu mai este condusă de români. Regimul de ocupație americană este total, și totalitar. Se aplică metodele pe care CIA le-a aplicat în anii 60-80 în America Latină. Cu tot cortegiul de suferințe, de abuzuri, de morți și dispăruți, despre care abia acum începem să avem o imagine mai clară.
Dacă nu am ajuns încă precum Ucraina-nu mă refer la separatismul rusofonilor-unde adversarii politici ai juntei de la Kiev sunt uciși, după ce sunt trecuți pe liste negre de serviciile secrete ucrainene, care, nu-i așa ”urmăresc” dosarul până la finalizare, este pentru faptul că suntem membru UE. Dar cât de curând nici asta n-o să mai conteze.
Așa că nu avem de ce ne bucura, văzând că ”sistemul” se întoarce acum împotriva părintelui lui. Victimă nu-i sunt doar băsescu și camarila. Victime suntem toți. Pentru că nimeni nu ne mai apără. Și oricând putem fi săltați, aruncați în închisoare, condamnați de niște unii, care o fac doar pentru că pot, și totul în cea mai ”deplină” legalitate, pentru că Justiția este controlată, prin șantaj, de SRI și de DNA.
Pauza de democrație s-a terminat. Orice se poate întâmpla, într-o țară în care unul din doi adulți crede că abuzurile DNA și SRI sunt bune, dacă sunt pedepsiți ”corupții”. De asta nu au mișcat niciun deget timp de zece ani în combaterea corupției: pentru a o duce la acel nivel în care devine insuportabilă, moment în care oamenii acceptă orice limitare a drepturilor și libertăților lor, doar pentru a-i vedea pedepsiți pe ”corupți”. Nu a fost altcumva nici în perioada legionară, nici în comunismul stalinist, nici în ceaușism. Doar că între timp tehnologia e evoluat. Și odată cu ea și natura regimurilor totalitare. Ceea ce nu are cum să ne aducă prea multe bucurii.
Azi este 1 Mai. O zi a solidarității, prin excelență. O zi în care vedem, mai mult ca în orice altă zi a anului, cât de lipsiți de solidaritate suntem, și ce ușor de călcat în picioare din această cauză. Refuzul nostru de a înțelege pe ce lume trăim ne-a costat, și ne va costa foarte mult și în viitor. Poate chiar viața. Nu pare să ne pese. Câtă vreme moare și capra vecinului noi suntem fericiți!
PPS: nu, Udrea nu este o victimă a sistemului. Este doar dovada că mereu un astfel de sistem ajunge să-și devoreze părinții.
Autor: Gheorghe Constantin