Cele mai importante declaratii ale fostului sef de sucursala bancara:
- Vreau sa va spun ca acele contracte semnate cu consumatorii- creditele de retail- erau contracte preformulate. Nu am intalnit in cele 3 banci in care am lucrat in 10 ani ca un contract de retail sa fi fost negociat. Existau drafturi, modele unice, care se aplicau tuturor clientilor. Clientul era pus in fata faptului implinit Orice clauza care ar fi putut sa lezeze clientul nu mai era cand sa o mai modificie.
- Cat priveste atragerea clientilor, clientii nu veneau singuri catre banca, ci erau atrasi prin publicitate, li se prezentau produsele in culori cat mai vii, fara sa li se prezinte vreodata riscul valutar. Cat priveste creditele in CHF, nu numai ca nu li s-au prezentat riscul valutar, dar francul le-a fost prezentat chiar ca o moneda sigura, stabila, ieftina. Toate aceste credite in CHF erau promovate ca o solutie salvatoare de catre cei care vindeau creditele pe motiv ca acel client nu se incadra la un credit in euro sau in alta valuta.
- Absolut niciuni client nu i se prezenta de pilda comisionul de risc. Clientii nu stiau diferenta dintre un comision lunar sau anual. Li se prezenta o cifra- 0,22 un comision, fara sa stie ca acel comision lunar insemna inca 2,64% pe an. In 2007-2008, ROBORUL era la 12%, iar daca adunai si marja bancii, obtineai o dobanda de 16-17% la lei. La CHF, dobanda era de 7%. Din pacate, nu toti romanii au avut acea pozitie care sa le permita negocierea disrecta cu banca. Ca sa obtii o dobanda de 7% la lei trebuia sa ai pe cineva in banca.
- Eu am luat un credit in CHF cu DAE de 4,5%. Cand am plecat din banca, DAE mi-a sarit de 8%.
- A trebuit sa citesc foarte atent contractul. Am sesizat banca, mi s-a spus ca sunt un bun client al bancii si drept urmare mi s-au mai adaugat doua noi comisioane- monitorizare polita de asigurare si comision revizuire periodica garantie. Le-am spus ca nu pot sa accept si mi s-a raspuns ca nu mai sunt angajat al bancii si ca trebuie sa platesc.
- Majoritatea bancilor din sistem urmareau cota de piata. Asta insemna un volum cat mai mare de credite. Pentru a-si atinge tintele, coegii de pe vanzari erau innebuniti sa obtina aprobari pentru clientii care apareau in centrala riscului de credit sau in biroul de credit. S-a mers si pe competenta locala a sucursalelor, iar sefii acestor sucursale erau pusi in situatii in care trebuiau sa aleaga intre respectarea normelor interne de creditare si atngerea targetului. Au fost banci care au semnat conventii de creditare cu salariati ai unor institutii considerate sigure- MAI, MApN, Pompieri, Justitie, unde se mergea foarte mult pe recomandare.
- Aceste credite in CHF nu au fost nicio secunda analizate ca si ciclitate economica. Nicio banca nu a luat in calcul ca imprumuturile au fost acordate pe 20-30 de ani, iar economia se misca in cicluri economice. Nicio banca nu a informat clientii despre acest lucru destul de important. Exista o politica de bonusare care era un capitol cu circuit inchis care se aplica la volumul de credite. Cu cate volumul de credite era mai mare cu atat bonusurile erau mai mari Bancile care au inclus CDS-ul in dobanda, a plasat in sarcina clientului un anumit grad de default pentru a-si mentine marja de profit. Am ramas surprins ca in octombrie 2008 cand am primit mailuri de la presedintele in franci, apoi in noiembrie in euro.
Targetele erau stabilite in functie de dimensiunea si amplasamentul agentiei/sucursalei. Depindea si de faptul daca era o sucursala noua sau una care opera de mai mult timp.
Autor: Dan Popa
Sursa: Hotnews