- Locul 49 din 100 de țări (conform unei statistici Newsweek) în ceea ce privește sistemul educațional
- Ultima în UE, conform aceleeași statistici
- Profesorii cei mai prost plătiți din UE (cu 5,3% mai mici decât chiar cei din Bulgaria)
- Personal didactic tot mai slab pregătit (mediocritatea intelectuală fiind devansată doar de cea morală)
- Nivelul de corupție evident mai ales în timpul examenelor
- Elevi cu rezultate situate periodic sub media europeană (proba de BAC din acest an ne-a apropiat de realitate)
- Profesori resemnați cu situația existentă – o situație la care, însă, au contribuit în mod decisiv fie prin ceea ce au votat, fie prin pasivismul ulterior
- Educație morală neglijată, existând riscul de distrugere a copiilor chiar prin intermediul școlii
- Mai multe biserici decât școli (18.300 de biserici şi doar 4.700 de şcoli generale şi 425 de spitale; după 1989, în medie, România s-a ales cu 200 de biserici noi pe an, în timp ce numărul școlilor a scăzut cu peste 1.000 pe an.)
- 25% dintre copiii din mediul rural urmează liceul şi doar 5% dintre aceştia ajung la facultate.
- Un ministru care se încăpățânează să demonstreze că școala ar fi funcționat “la fel de bine“ și…fără ministru.
- etc.
Desigur, există excepții. Însă acestea nu fac decât să confirme regula… Ieșirea profesorilor din sistem va fi o consecință inevitabilă nu doar din cauza salariilor, ci în primul rând a disprețului existent în societate. Neîmpliniți sufletește și nesatisfăcuți în intimitatea lor preferința celor care performează va fi cea a “evadării“. Mediocritatea se va generaliza, iar lipsa de motivație se va accentua. În acord cu ceea ce constatăm, urarea marinărească care se impune la început de an școlar este: “Cu toată viteza…înapoi!
prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro