Site icon gandeste.org

Răzvan Constantinescu: ”Să facem o anchetă”

În cursul zilei, începând de dimineaţă, am avut cu domnul judecător Cristi Danilet, la o altă postare (cea cu stricnina), un dialog extrem de interesant despre demiterea unui şef de instituţie atunci când subordonaţii calcă pe bec.



Am decis să-l transpun într-o postare separată din două motive: pentru că este foarte instructiv şi e bine să fie citit de cât mai multă lume şi pentru că poate atrag şi pe alţii să participe la dezbatere.

Precizez din start că orice comentariu injurios sau care se abate câtuşi de puţin de la temă va fi şters în prima secundă.

Iată dialogul, pornit de la remarca mea “Un Dănileţ al medicilor ar ieşi şi ar spune “Când un medic vorbeşte, ministrul trebuie să tacă! aşa trebuie practicată medicina!”:

C.D.: Corect!

R.C.: Ce anume este corect?

C.D.: Că ministrul se ocupa de chestii manageriale și profesioniștii de cazurile lor. Nu?! Cel puțin așa e in justiție de la reforma din 2004-2005: ministrul justiției nu se amesteca in cazurile judiciare, cum bănuiesc că ministrul sănătății nu da ordine cum anume sa opereze medicii. De fapt, știu sigur, soția mea lucrand in sistemul medical.

R.C.: Confundaţi planurile. Ministrul răspunde de ceea ce se întâmplă în subordinea lui şi nu poate permite ca o mână de derbedei să submineze domeniul pe care îl păstoreşte.

C.D.: La dvs poate ministrul să dea afara doctorii care deschid oameni fără să fie nevoie, ci doar pt a primi mită? Poate ministrul să dea afara un medic că a tăiat un penis in patru? Sau pentru că te operează la burta deși te doare capul? Sau pt că moare un om pe masa de operatie? Poate ministrul să certe un medic pt ce scrie pe fb? La noi, nu.

R.C.: Nu, dar îl demite pe directorul medical. Dacă moare un pacient pe masa de operaţie, nu; dacă un grup de dezaxaţi fac rău intenţionat unui pacient, atunci da! Iar ăsta nu mai e malpraxis, ci este faptă penală. Chiar nu înţelegeţi deosebirea între instrumentarea greşită a unui caz şi măsluirea de probe? Nu există în numeroase paragrafe ale Codului Penal sintagma “cu intenţie”? dar conceptul de grup infracţional organizat? se poate aplica şi magistraţilor ori este rezervat doar muritorilor de rând?

La Ciomu a fost un caz accidental, nu o intenţie declarată şi la care să fi colaborat mai mulţi. Secvenţa este aşa: ministrul demite responsabilul în subordinea căruia s-au comis blestemăţiile – mutare care operează imediat -, iar respectivul poate ataca în instanţă această decizie; între timp, făptaşul direct răspunde disciplinar sau penal, după caz.

C.D.: La Ciomu nu a fost demis directorul medical. Dacă se spune la tv că un medic a greșit operația sau diagnosticul nu e suficient că seful sa fie schimbat. În justiție avem cazuri de magistrați care au fost condamnați penal și disciplinar. Dar nu șefi care au fost schimbați pt cum au instrumentat aceștia dosare. Și nicăieri în lume nu exista asta.

Un ministru nu răspunde pt actele celor pe care ii păstorește. Cei din urmă au independența functionala in activitatea profesională, respectiv răspundere personala pentru restul actelor și așa e peste tot in lume: nu o să vedeți ministru al apărării demis că își împușcă un soldat iubita; ministru de interne că are un polițist pedofil in politie; ministru de justiție că avem o condamnare CEDO; ministru al sănătății că moare un om pe masa de operație că un doctor nu a respectat protocolul de intervenție; ministrul educației că un profesor s-a masturbat in clasa; ministru al cultelor că un preot w homosexual sau canta la nunti după ora 12 noaptea.

R.C.: Să reluăm, mai simplu, aşa, ca pentru înţelegerea dumneavoastră. Există două tipuri de răspundere în cazurile în care vorbim (individuală – disciplinară sau penală – şi managerială), precum şi două categorii de fapte luate în discuţie:

Categoria A: erori accidentale sau rezultate din lipsa de profesionalism – răspunderea este individuală, a celui care a comis eroarea; poate fi disciplinară sau penală; conducătorul este obligat să clarifice respectivele circumstanţe şi să ia măsuri de prevenire a repetării lor; nefiind vorba de erori ce ţin de manageriatul său, nu sunt motive de a fi demis (în acest sens, în cazul “Colectiv”, de exemplu, solicitarea demisiei lui Piedone sau, şi mai aberant, a premierului Ponta, a fost nejustificată); în plus, într-o lume civilizată, ar exista în aceste situaţii varianta demisiei de onoare (nu am o vină directă, dar nenorocirea s-a întâmplat în instituţia condusă temporar de mine), aceasta depinzând de gravitatea erorii şi de impactul social al acesteia (scăderea încrederii cetăţenilor ori alte efecte emoţionale).

Categoria B: erori programatice, premeditate, repetitive, organizate, generalizate la un anumit sector sau la întreaga instituţie, de care conducătorul are cunoştinţă şi nu a luat măsuri sau nu are cunoştinţă, dar ar fi trebuit să aibă; ele ţin direct de organizarea managerială sau/şi de selecţia personalului (mai ales dacă aceasta se face fără concurs!); în acest caz, demiterea imediată a conducătorului este imperativă, mai cu seamă dacă el nu a luat măsuri împotriva subordonaţilor vinovaţi de fărădelegile respective în clipa în care a luat cunoştinţă de ele; dacă, din contra, i-a şi încurajat sau instigat să continue, atunci trebuie să răspundă şi în solidar cu aceia.

Excepţie: tot demis trebuie şi conducătorul de la categoria A care nu a luat măsuri ulterioare săvârşirii erorii respective pentru a împiedica repetarea ei.

Revenind, cazurile la care făceaţi dumneavoastră referire (Ciomu, soldatul care-şi împuşcă iubita, nerespectarea protocolului de către un chirurg, profesorul care s-a masturbat în clasă etc.) fac parte din categoria A, pe când cazul derbedeilor de la DNA Ploieşti face parte din categoria B. În plus, cazul poliţistului pedofil, de care aminteaţi, devine un motiv de demitere a şefului direct dacă acesta ştia de comportamentul subordonatului şi nu a luat măsuri de prevenire a recidivei – vezi “excepţia” de mai sus.

Ei, s-a mai făcut un pic de lumină sau nu?

C.D.: Va dau dreptate cu privire la punctul A si exact asta am spus si eu. Deci suntem la acelasi nivel de intelegere. Cat priveste ce e la DNA Ploiesti, nivelurile de intelegere s-ar putea sa fie diferite caci dvs nu stiti decat ce ati vazut la TV, pe cand eu banuiesc ca sunt aspecte care tin de proceduri speciale, asa ca sunt rezervat si astept finalizarea anchetei interne. Daca au comis infractiuni, respectivii vor raspunde pentru A. Daca au incalcat proceduri interne, pot raspunde disciplinar cei in cauza si cel mult poate raspunde seful lor; or, pana la Kovesi mai sunt: seful DNA Ploiesti, seful de urmrire penala de la DNA, adjunctul lui Kovesi responsabil de judetul respectiv. PS. Pe baza rationamentului dvs: va dati seama ca daca – sa spunem – pica Kovesi pe motiv de DNA Ploiesti, pica si ministrul justitiei sub autoritatea cui sunt procurorii…

Si in cazul Colectiv va dau dreptate: Guvernul nu avea motiv legal sa plece. Dar asa a decis premierul de atunci, care si-a inaintat demisia, fiind vointa sa exclusiva.

Da, stiu: magistratii au prezumtia de abuz din partea inculpatilor care se bucura prezumtia de nevinovatie. Din fericire, unii au creier pe lumea asta si pot vedea cu ochii lor, auzi cu urechile lor si intelege cu mintea lor ca nu poti spune ca ceeea ce faceau cei de la DNA Ploiesti este sau nu legal cat timp ancheta nu e finalizata. Ca la tv se spune ceva, nu e musai sa crezi aia, dar nici varianta opusa. Dar, deh…vroba dvs, domnule doctor, unii au niveluri de intelegere diferite. PS.

Ca exista si inregistrarea emisiunii unde Danilet spune in mod expres ca numai ancheta Inspectiei poate stabili daca la DNA Ploiesti s-a procedat legal, nu mai e cazul sa spun.

R.C.: Domnule judecător, dar am auzit cu urechile noastre blestemăţiile ălora! or fi falsificate înregistrările?

C.D.: Jur ca nu stiu. Nu vad de ce ar fi falsificat cineva inregistrari, totusi. Dupa cum nu stiu de ce cineva care ar avea cunostinte de abuzuri ale magistratilor ar astepta luni intregi sa le dea in vileag. Insa ceea ce am vazut eu la tv are pentru mine o alta explicatie, aceea a unei proceduri speciale care era pusa in aplicare si de care ne va lamuri Inspectia. Sfatul meu: cum abuzeaza un magistrat, imediat trebuie facuta reclamatie – la Inspectie si la Parchetul General. Cel mai bine se face o ancheta cat mai apropiata de momentul abuzului.

R.C.: “Proceduri speciale” înseamnă măsluirea de dovezi?

Dar despre falsificarea transcripturilor în cazurile Paltin Sturza şi Strutinschi ce-am putea crede?

C.D.: Nu. „Măsluirea de dovezi” nu e permisă. Orice falsificare constituie o infracțiune dacă a fost comisă cu intenție, chiar dacă e vorba de un om al legii.

R.C.: În sfârşit!

C.D.: Dar scrie in lege. Nu trebuie sa va confirm ca e interzis ceea ce nu e permis de lege. Si cine se dovedeste ca o incalca trebuie sanctionat. După parerea mea chiar mai aspru daca respectivul este om al legii. Ma rog, trebuia sa fie om al legii…

Autor: Razvan Constantinescu

Sursa: Razvan Constantinescu

Exit mobile version