Pomenile primite de Ucraina, prezenţa americană în coasta Rusiei şi arsenalul imens de arme şi tehnică de luptă adunat în curtea statului neoficial Ucraina, tot din pomeni sau trafic internaţional de armament, îl fac pe Zelenski să-şi umfle muşchii obscuri cu orice fals prilej. Obişnuit cu manipulările, pomenile, lamentările şi teatrul de doi lei legătura, Zelenski, care derapează periculos pe propria şosea înceţoşată, a strigat imediat după Eurovizion că „Ucraina poate”, „Ucraina merită”, „Ucraina cucereşte” Europa şi prin muzică. Europa ştie că Zelenski e dus, la fel şi SUA, de aceea îl şi folosesc. Pentru Ucraina a fost ordin pe detaşament! Şase ţări care au refuzat respectarea ordinului, au fost eliminate de la jurizare, printre care şi România, fapt ce demonstrează cît de bine este văzută România în Europa din cauza slugoilor de la vîrful statului român.
Zelenski speră că va reconstrui Ucraina din vînzarea biletelor la Eurovizion, din vînzarea de seminţe şi popcorn la intrare. Tovarăşe Zelenski, mai lăsaţi-ne cu Ucraina! Ucraina „poate” prin milă, Ucraina „merită” prin furt, Ucraina „cucereşte” prin fraudă pe faţă! Cum tot prin fraudă Ucraina are în stăpînire teritorii româneşti! Iar România cheltuieşte pentru fraudele Ucrainei miliarde de dolari pentru înarmarea şi ajutorare! Dacă nu era războiul, Ucraina nu trecea nici pragul semifinalei, iar trofeul era pus în poala „gheiului” din Australia. Iată cum, an de an, de pe trambulina Gogoşeriei Eurovision aterizează în lumea normală, cu imaginea lor degradantă, deviaţii, hidoşenia, frauda şi urîtul.
Turcia şi Ungaria au refuzat de cîţiva ani să mai trimită solişti în maşinăria geo-strategică Eurovizion. Tot din cauza fraudelor evidente. De la an la an, calitatea muzicii şi a interpreţilor este tot mai slabă şi ofensatoare. Votanţii?, şi ei, pe măsură. Propagandă politică şi afacerile din spatele acestui bîlci, unde se spală fonduri uriaşe, i-au dat Ucrainei o nemeritată pomană, fie primită!, prin fraudarea votului, pentru o melodie execrabilă şi o prestaţie aşişderea. România ar trebui să se retragă din această jonglerie muzicală, aşa cum au procedat Ungaria şi Turcia. Eurovision nu mai e o întrecere între valori, ci o parodie care încurajează non-valorile, o parodie asemănătoare politicii UE, unde se joacă „polca pe furate”, pe tonul şi sub diapazonul Noii (Dez)Ordini Mondiale. Acelaşi ton cu invazia SUA în ţările lumii, unde, probabil, Rusia va fi pentru americani frontiera finală a expansiunii lor în lume, din postura de putere mondială, autodenumită după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Eurovizion cîntă pe acelaşi ton cu o Europa divizată, la fel ca Bizanţul în vremea decăderii. Pe englezi nu-i frămîntă Europa, Franţa face afaceri cu arme, Ţările Nordice încă mestecă în democraţie, Beneluxul e atent la americanii din preajmă, spaniolii au dublă „ocupaţie”: britanică şi americană, în spatele Germaniei stă America, deşi nostalgia logodnei istorice dintre Germania şi URSS, de la 23 august 1939, va mai face valuri. Polonia are temerile ei, Rusia a demonstrat, cu ani în urmă, că le poate ucide primul om în stat, fie el şi-n avion. Restul ţărilor europene, inclusiv România, nu contează pentru americani, cum nu contăm noi pentru ruşi. Carne pentru tunurile lor şi sursă de hrană gratuită pentru „călăreţii Apocalipsei”.
Este ştiut că de vreo patru secole Rusia şi Germania îşi împart cum vor Estul Europei şi aşa va fi mereu. Declaraţiile şi propaganda din jurul războiului sînt pentru ţaţele de cartier. Greu de crezut că Rusia va avea soarta Irakului pentru că a refuzat vînzarea forţată petrolului în verzişori americane! Eu sper în pace şi se va întîmpla rapid, pentru că pînă la anul trebuie să fie pace la Kiev, unde se va ţine Eurovizion. Asta e regula! Statul cîştigător, în ghilimele, va găzdui maşinăria geo-strategică a festivalului european de fraudă muzicală! Războiul din Ucraina e o lecţie amară despre condiţia SUA la aceste ceas, respectiv, faptul că SUA nu mai poartă eticheta de unic „jandarm planetar”. Istoria consemnează că în întreaga existenţă a SUA, excluzînd propriul „War of Secession” (Război de Secesiune, 1861-1865), au purtat doar războaie în exterior. După cele două mari conflagraţii planetare, America a folosit puterea militară în cel puţin 140 de conflicte pe glob, fără să luăm în calcul operaţiunile serviciilor secrete, care au generat lovituri de stat şi au impus la putere dictaturi loiale eminenţelor de la Washington.
Sub pretextul „exportului de democraţie”, „anihilarea armelor nucleare” sau „intervenţiilor umanitare”, SUA au atacat zeci de ţări. Aceşti „jandarmi ai păcii” au semănat în lume războaie, sărăcie şi moarte. În afară de Primul Război Mondial, unde s-au implicat pentru a apăra drepturile popoarelor şi, Al Doilea, pentru a proteja poporul american de puterile malefice ale Axei, America şi-a trimis militarii să moară în zeci de operaţiuni militare pe tot globul. Dintr-o lungă listă, doar cîteva: cucerirea (de la Spania) şi anexarea Filipinelor, Cubei şi a teritoriului Costa Rica, Panama, Honduras, Republica Dominicană, Nicaragua, Mexic, Guatemala, Turcia, El Salvador, Iran, Uruguay, Grecia, Egipt, Liban, Laos, Indonezia, Cambogia, Oman, Chile, Libia, Angola, Bolivia, Liberia, Arabia Saudită, Kuweit, Somalia, Iugoslavia, Haiti, Congo, Sudan, Yemen, Pakistan, Afganistan, Irak, Siria… şi cele două războaie devastatore din Coreea (1951-1953) şi Vietnam (1960-1975), soldate cu aproape cinci milioane de morţi şi cu răni istorice de nevindecat. Din nou în ofensivă mascată, SUA dau tîrcoale disperate Rusiei.
Autor: Maria Diana Popescu
Sursa: art-emis.ro