Procentele foarte mari ale victimelor traficului de persoane reflectă nu numai distrugerea identităţii şi a vieţii atâtor femei românce în particular, ci şi alterarea, într-un grad inimaginabil pentru strămoşii noştri, a valorilor şi identităţii unui neam, precum şi disoluţia unei întregi societăţi – dacă e să ne referim la întreaga societate europeană, care şi-a renegat rădăcinile creştine, înlăturând din propria Constituţie referirea la acestea.
O Europă care s-a negat pe sine, aşa cum au avertizat autorii Declaraţiei de la Paris, redactate în octombrie 2017 de un grup de intelectuali: şi-a repudiat propria temelie – valorile creştinismului şi cele ale culturii clasice –, pentru a promova libertinajul hedonist, relativismul valoric, deriva morală şi identitară, asaltul asupra familiei, a înseşi naturii umane şi a firescului, toate acestea fiind promovate inclusiv în învăţământul de tip nou, pe care se doreşte să-l copiem şi noi.
Vestul Europei, către care privim ca la un model, nu este deloc străin de acest fenomen extrem de grav al traficului de persoane, în care sunt capturate nenumărate victime din ţara noastră. Fetele racolate ajung în acele ţări, considerate centrul civilizaţiei, care însă „mustesc” de clienţi gata să plăteasca mari sume pentru a „beneficia” de aceste victime. În ţări din civilizata UE se discută deja de faptul că sexul consimţit la 13 ani trebuie considerat „normal”. Orele de educaţie sexuală şi pervertirea, prin acestea, a sufletelor copiilor de la cele mai fragede vârste, sexualizarea copiilor, sunt ceva „normal”…
Se alocă miliarde pentru supraveghere de tip „Big Brother”, pentru lupta împotriva corupţiei şi a terorismului, a „războiului hibrid”, dar se uită că adevăratul război astăzi este cel împotriva familiei, împotriva copiilor noştri, împotriva femeii şi a valorilor care stau la temelia oricărei societăţi, formându-i coloana vertebrală. Pornografia distruge mai tare o societate decât o pot face corupţia unor politicieni sau chiar atacurile teroriste, fiindca sunt distruse iremediabil sufletul şi mintea, cum arată nenumărate cercetări. Şi totuşi, ea este permisă şi chiar încurajată.
Atacul asupra valorilor care menţin sănătos fondul sufletesc al unui neam şi al unei societăţi este mai crâncen decât oricând. O societate care nu mai manifestă respect faţă de femeie este sortită distrugerii, aşa cum au avertizat marii duhovnici, care au spus că degradarea unei societăţi începe cu decăderea femeii. De recuperarea adevăratei feminităţi – întruchipare a nobleţii, curăţiei, delicateţii, bunei-cuviinţe şi decenţei, izvor al vieţii şi al dragostei – şi a demnităţii femeii, care trebuie ridicată din nou la înălţimea chemării ei, depinde şi însănătoşirea noastră ca societate şi neam.
Autor: Irina Bazon