Bine, am și eu câteva nelămuriri, legate de scandalul de corupție de la Bruxelles. Prima nelămurire este legată de faptul că afacerea asta de corupție privește doar personaje din grupul ”socialist”. De ăia din PPE, care domină de decenii PE, și a dat o adevărată pleiadă de corupți nu se leagă nimeni. Deși dacă e să se ia decizii la nivelul PE, fără votul PPE NU se poate! Punct! Nu speculez, nu prea mă mai interesează colcăiala de la Bruxelles, dar prea seamănă a acțiune de punere la adăpost a Zambilei în Brănză în afacerea zemurilor Pfizer, dar și la altele, probabil, legate de Green Deal, prețurile gazelor și altele pe aici.
Să revenim la oile din saivanul nostru. Este de mirare cum numele câtorva protagoniști ai scandalului, actuali și foști membri ai PE și comisari europeni, legați de o așa numită stângă radicală, nu apar în dosarele din anii 1980 ale DIE, actual SIE, de vreme ce ”stânga radicală” s-a manifestat la modul cel mai vehement și extrem la adresa lui Ceaușescu și a României. Tonul l-au dat francezii, via Mitterand.
E de mirare că SIE nu a încercat să penetreze aceste rețele din PE, mai ales după tot ce am pățit cu MCV, cu Schengen, cu diversele puneri la colț, plecate de la alt ”prieten de stânga” al României, Timmermans. Pare că SIE a acționat mai mult pentru a distruge PSD, decât pentru a promova interesele României. N-a știut SIE despre aceste rețele de la Bruxelles? Cui a spus, în țară? A încercat să le infiltreze? De ce n-a făcut-o: pentru că noi nu ne spionăm partenerii din UE și din NATO? Dar oamenii partenerilor cum pot să zburde liberi pe aici, să recruteze politicieni loco și să lucreze împotriva intereselor politice și economice ale României? Cum n-am avut informații din Austria despre ceea ce acum numim scandalul Schengen? În fond, pe ce informații iau decizii Pulichen și Aiurescu?
Nu am chef să continuu cu întrebările. Că nu e treaba mea. Dar, repet, nu-mi place ipocrizia și nici faptul că sunt luat de prost! Hai, Slava Ukraine!
Autor: Constantin Gheorghe