Sub înțeleapta ocârmuire a trio-ului atomic Câțu-Orban-Johannis, populația, IMM-urile și agenții economici sau profesioniștii independenți vor intra în faliment. În faliment scapă cine poate. De regulă, acești “cine poate” sunt creditorii financiari. Din faliment pierde toată lumea, exceptându-i pe consultanți, avocați specializați și practicieni în insolvență. Pentru că nu există câștigători, ci doar perdanți, va fi un sport național al încercărilor de evitare a pierderilor. E un sport care utilizeaza anabolizante, în care se fură startul, în care se cumpără arbitri. E un sport fraudulos și chiar sângeros.
Nu vă spun să vă faceți provizii de popcorn în așteptarea spectacolului, că nu o să aveți cu ce să le plătiți. Acesta este capitalismul neo-liberal: brutal, nemilos, cinic. Pentru asta ați tot votat în ultimii 24 de ani, crezând că privatizarea și “lupta” anti-corupție sunt unicele direcții de acțiune ale statului “dă drepți”, fără să vă deranjeze că economia se concentrează în ogrăzile unui număr de 20-30 de concerne economico-geo-politice, iar acestora nu li se aplică regulile pentru muritorii de rând. Hoția, corupția, evaziunea fiscală, spălarea de bani, otrăvirea mediului, decimarea pădurilor și chiar omuciderea prin epuizarea fizică și mentală la locul de muncă le-au fost permise acestor neo-feudali pentru că “it’s nothing personal, it’s just business”. Pierderile și răspunderea au fost întotdeauna socializate, iar profitul a fost privatizat. Inegalitatea economică acută de dinainte de pandemie se va acutiza și mai mult.
Vă preocupă panaramele de interlopi de la tv? Ați face bine să vă concentrați atenția pe cei care fac bani din abuz de putere economică, corupție intituționalizată, exploatarea nenorocirii și sărăciei voastre, ajutoare de stat și subvenții, împrăștierea pierderilor la clienți, deponenți și contribuabili și apoi îi exportă cu zecile de miliarde în țara-mamă sau în insule – paradis fiscal. Altfel, vom fi sortiți pierii ca nație.
Procedurile de redresare și de prevenție a falimentului ar fi putut fi soluții pentru evitarea falimentului generalizat. Am militat pentru asta acum 4 luni, în plină stare de urgență. Ar fi trebuit ca astăzi să avem ordonanțe de urgență care să permită sutelor de mii de IMM-uri să facă acorduri de supraviețuire cu băncile și cu fiscul, iar milioanelor de șomeri o restructurare financiară și o descărcare de datorii care să îi ajute să rămână contribuabili, clienți, consumatori și cetățeni cu drepturi.
Avem, în schimb, ordonanțe de urgență pentru reducerea sau neutralizarea drepturilor la alocații pentru copii, pensii și salarii majorate ale cadrelor didactice. Avem ordonanțe de urgență care toarnă fluvii de bani în aceeași neo-feudali ai economiei care concentrau, oricum, toată bogăția acestei nații, punând populația de săraci și de sărăciți să le suporte și pierderile. Și avem datorie publică mai mare cu 10% din PIB, pentru că imbecilul de Câțu a făcut ce face orice bou când stă cu fundul pe avuția publică și nu știe cum să acopere lipsa temporară de lichidități: s-a împrumutat cu aproape 100 de miliarde de lei, la dobânzi astronomice, umplând de bani băncile care, astfel, și-au abandonat orice efort de a susține economia cu credite.
Default-ul suveran al României este aproape. Nu mai poate fi evitat devât cu un alt împrumut de la FMI. Cu nenorocirile aferente, pe care deja le știm din epoca lui Petrov (aka Băsescu T.).
Restructurarea și descărcarea de datorii sunt deja idei ale trecutului. În septembrie expiră moratoriul executărilor silite fiscale. Conturile bancare vor fi blocate în decurs de zile. Nu săptămâni, nu luni – zile. Băncile (care, oricum, blochează conturi pentru orice virgulă pe declarația de actualizare a datelor cu caracter personal sau pentru orice omisiune de a explica de-a fir a păr destinația banilor pe care îi muți din conturi sau îi retragi) vor îngheța orice lichidități sau economii pe care credeți că încă le aveți în conturi, iar angajatorul o să vă poprească jumătate din salariu.
Iar asta nu e nimic față de potopul din noiembrie-decembrie, când expiră perioada de înghețare a efectelor creditelor acordate de bănci unora dintre IMM-uri sau consumatorilor – pe lângă popriri, se va declanșa iadul evacuărilor din case. Plus vânzarea datoriilor voastre remanente către colectirii de creanțe, care vă vor urmări pănă dincolo de mormânt.
Era o dată un curcan fericit care se plimba în siguranță prin ogradă, purtând ostentativ, heroic-style, o mască în jurul clonțului. Dădea bine la curci și era un favorit al stăpânului. Era un fel de vice-rege al ogrăzii care impunea respect și trezea admirația chiar și în rândurile găinilor. Pănă când a venit Thanksgiving-ul. În noaptea aia s-a culcat sănătos, dar s-a “trezit” oarecum decedat, pe masa îmbelșugată a stăpânului, sub privirile fericite ale comesenilor.
Autor: Gheorghe Piperea
Sursa: Cotidianul