“Sa permiti mecanismului de piata sa devina singurul administrator al sortii fiintelor umane si al mediului natural, inseamna, intr-adevar, fie si restrans la uzul permis de puterea de cumparare, sa ajungi la distrugerea societatii. Fiindca asa-zisa marfa – “forta de munca” – nu poate fi folosita intensiv, fara discriminare sau chiar sa fie lasata nefolosita, fara a afecta fiinta umana care se dovedeste a fi “agentul purtator” al acestei marfi ciudate. Daca s-ar dispensa de “forta de munca” a unui om, sistemul, implicit, s-ar dispensa si de entitatea fizica, psihologica si morala numita “om”, atasata acestei etichete. Jefuit de protectia oferita de institutiile culturale, fiintele umane ar pieri datorita expunerii sociale; ar muri datorita dezorganizarii sociale acute, ca victime ale viciilor, perversiunilor, crimelor sau infometarii. Natura ar fi redusa la elementele ei componente, asezarile si peisajele ar fi pangarite, raurile ar fi poluate, suveranitatea statala ar fi pusa in pericol, capacitatea de a produce alimente si materii prime ar fi distrusa.” – Karl Polaniy (1886 – 1964) / The great transformation
