Documentarul ARTE O lume fara oameni (Un monde sans humains, 2012) este realizat de Philippe Borrel dupa o idee a lui Noël Mamère (arte.tv/fr/un-monde-sans-humains/6968904.html) si propune o discutie profunda pe marginea noilor tehnologii –internet, cipuri, gadgeturi bio-tehnologice -, a cercetarilor de tip Google care cauta sa citeasca mintea umana si a filosofiilor care propaga astfel de orientari –transumanism, de pilda, bizara utopie a obtinerii nemuririi prin intermediul nano-tehnologiei care nu se reduce insa, in practica, la idei abstracte.
Principalul punct tare al acestui documentar, fata de altele pe teme de acelasi gen, consta in faptul ca abordeaza mai multe dimensiuni ale acestei noi realitati aratand conexiunile politice din background si consecintele pe care aceste fenomene le vor avea asupra omului si societatii. Se incepe prin a arata modul in care noile tehnologii ne schimba viata la nivel cotidian si, de aici, la nivel de mentalitate si practici social-culturale. Se arata modul in care lucreaza industriile nano-tehnologiei, care se folosesc de nobilul scop al usurarii vietii handicapatilor, ajungand, ulterior, sa foloseasca inventiile propuse pentru aplicatii militare ca sa transforme soldatul intr-un adevarat cyborg. Un exemplu din documentar cazul DARPA, baza de cercetare a Armatei SUA, care a inventat, de pilda, internetul, si care experimenteaza si alte tehnologii in prezent. Nu lipseste nici Google, unde ne sunt prezentate cercetarile facute pentru a se citi gandurile oamenilor.
Printre aceste aplicatii se gaseste si cipul, in documentar fiind redata viziunea unui futurist care incearca sa ne convinga de ce anume oamenii vor accepta un astfel de dispozitiv implantat in corp, care sa controleze, practic, tot circuitul biologic al organismului uman.
Interesant de aflat este faptul ca exista un intreg curent filosofico-tehnologic numittransumanism, al carui propovaduitor este Ray Kurzweil, care a dat nastere unui centru de cercetari aplicate (Singularity). Cercetarile de aici sunt menite dezvoltarii nano-tehnologiei pana la completa absorbtie si controlare a vietii naturale de catre noile tehnologii. Utopia consta in obiectivele “filosofice” ale acestui curent, anume obtinerea “nemuririi.”
Insa in spatele transumanismului se afla o intreaga politica si industrie.Neoliberalismul este, in special, strans legat de aceasta utopie a eficientei si organizarii totale a lumii sub control digital. O legatura tradusa inclusiv in fonduri care finanteaza respectivele cercetari.
Astfel, arata Jean-Claude Guillebaud (scriitor):
“Cand privim de aproape ce se intampla in Statele Unite, ne dam seama ca conexiunile acestor proiecte tehno-stiintifice sunt cu aripa dreapta a liberalismului american,care a subventionat Universitatea Singularitatii. E vorba de dreapta ultra-liberala dura, libertarienii. Adica legaturile cu proiectul social “de piata” si logica acestuia sunt indubitabile, evidente, chiar inspaimantatoare.”
Iar un militant ce apare in film, Jim Thomas, din ONG-ul ETC Group Canada, explica ideea din spatele acestor tentative elaborate pe mai multe planuri:
„Exista mai multe moduri de a descrie aceasta tehnologie asa-zis convergenta. De pilda sunt numite nano-, bio-, info-, cogno- sau genetice, robotice, inteligenta artificiala, nano-tehnologie… Eu prefer sigla BANG: biti, atomi, neuroni, gene. Asa se vede mai bine intentia care se afla in spatele tuturor acestor tehnologii care doresc sa manipuleze un element de baza specific. De exemplu, in biotehnologie, este gena, in ideea ca putem descompune tot ce e viu in elemente simple si digitale. Pentru tehnologia informaticii, este bit-ul, elementul binar in 0 si 1. Pentru tehnologia creierului, e neuronul. In nano-tehnologie, atomul este elementul de baza. Si din clipa in care putem manipula fiecare unitate elementara, le putem recombina sau interverti, putem construi ADN sau gene pornind de la atomi. Putem construi informatie pornind de la atomi. Putem folos tehnologiile informatiei pentru a ameliora biotehnologia.
Toate elementele de baza devin instrumente esentiale pentru a reconstrui materia, pentru a reprograma natura, ca si cum totul n-ar fi decat un calculator.Este ceea ce presupune ideea de convergenta. Odata ce ajungem la cea mai mica particula, la nivelul celui mai mic pixel al existentei, putem rearanja acesti pixeli in noi materii, in noi organisme vii si, in fine, in noi indivizi, in noi sisteme sociale, in noi economii. Promotorii noii convergente sunt convinsi de faptul ca utilizand biologia sintetica sau nano-tehnologia, se va putea manipula intreaga planeta. Se va putea gasi o solutie pentru incalzirea climei, transformand atmosfera. Si, in fine, se vor putea stapani toate elementele, de la cel mai mic pana la cel mai mare. Intre cele doua, noi, oamenii, suntem prinsi in capcana, ca intre ciocan si nicovala.”
Remarcabil este si faptul ca in documentar apar o serie de specialisti, filosofi, scriitori, sociologi, psihiatri care critica aceasta tendinta de “masinizare” a lumii, lucru cu atat mai interesant cu cat nu au o abordare clasic-traditionala. Asa cum atrage atentia unul din acestia, chiar daca din toate aceste inventii ar functiona si ar fi puse in aplicare numai o mica parte, impactul ar fi enorm si ar consta in schimbarea semnificatiei fiintei umane. Practic, s-ar inventa un nou om.
Unde pot duce toate acestea?
Ne-o arata Jean-Paul Mairieu, fizician specializat in fizica cuantica, director de cercetare la Centrul National de cercetare stiintifica (CNRS), Franta:
“Accesul la tehnologii din ce in ce mai sofisticate si mai costisitoare nu duce neaparat la ameliorarea binelui comun si poate fi un proiect pentru o elita. Ar insemna operarea unei fracturi violente in umanitate, ceea ce ridica o problema politica, una din problemele politice majore ale umanitatii astazi.
Acesti oameni [care sustin transumanismul] ar fi gata sa impinga peste bord o buna parte din umanitate, asteptand disparitia ei finala. Nu au nevoie sa-i extermine direct, multi vor disparea doar pentru ca sunt mai slabi. Intr-o anumita masura, va exista o “paguba acceptata”, o “ruptura acceptata”.”
Realizatorii documentarului incheie aceasta investigatie cu o intrebare-cheie:
Dorim, oare, cu adevarat o astfel de lume? O lume….fara oameni?
Jean-Claude Guillebaud: “Esenta vietii umane este exact ceea ce nu poate fi calculat: dragostea, spiritualitatea, poezia, intelepciunea, muzica, tandretea, altruismul, generozitatea, solidaritatea umana. Toate aceste lucruri ce nu pot fi calculate sunt, putin cate putin, evacuate din peisaj.”
Pierre Dardot, professor de filosofie: “O lume fara oameni, cu cyborgi sau indivizi hibrizi sau himere, masini cu resturi umane, nu ar mai reprezenta o lume. Trebuie sa aratam clar aceasta contradictie si sa-i subliniem insuportabilitatea. Singura modalitate este hranirea spiritului si atitudinii de rezistenta.”
Roland Gori, profesor de psihopatologie clinica: “Trebuie sa renuntam la ideea de a lasa expertii sa ne ghideze viata. Fie ca sunt experti in economie, in politica sau in nano-tehnologie, trebuie sa ne re-insusim democratia pe care am avut tendinta de a o abandona in beneficiul lor sub presiunea politicilor securitare si a diferitelor industrii.”
sursa: razbointrucuvant.ro