In conditiile in care trendul de revenire a economiei europene si globale va ramine unul modest, iar zona de volatilitate internationala nu a fost depasita, anul economic 2011 va fi pentru tara noastra unul dificil. Asta chiar daca, in alternativa cea mai optimista, recesiunea va fi depasita si Produsul Intern Brut va inregistra o crestere “la fotografie”.
Cuvintele de ordine pentru anul financiar viitor – chiar daca, din ratiuni mai degraba politice, nu sunt rostite deocamdata raspicat de guvernanti – vor fi prudenta, austeritate si suferinte sociale predictibile. Sa prespunem ca toate tintele pe care actuala administratie si le-a propus (si care sunt mai mult decit ambitioase, date fiind circumstantele) vor fi atinse.Adica vom avea o crestere economica undeva intre 1,5 si 2 la suta a PIB, un deficit bugetar de sub 5 la suta din acelasi PIB si o rata a inflatiei cu mai mult de doua puncte procentuale sub aceea a anului care tocmai se incheie.Ce va insemna asta la nivel microeconomic, adica departe de lumea virtuala a statisticilor seci si a corelatiilor la nivel macro? Desi acest an a fost unul de “singe, sudoare si lacrimi” iar masurile de austeritate deja au provocat convulsii sociale de anvergura unica dupa 1990, deficitul bugetar a “sarit” din planurile initiale iar sumele preconizate sa ia calea investitiilor au fost sever amputate. Putem desprinde de aici o dubla lectie pentru anul care vine.
In primul rind, s-a demonstrat extraordinara inertie care exista la nivelul aparatului de stat in privinta reformarii si o dirza rezistenta a acestuia la orice fel de atac la reduta privilegiilor cucerite in doua decenii de politica mai degraba populista, indiferent de culoarea patidelor care au guvernat. Fiecare institutie – ca vorbim de ministere, agentii sau companii nationale – si-a construit in timp o adevarata reduta formala si informala de o asemenea natura, incit se dovedeste extrem de greu de asediat.
In 2010, concedierile s-au dovedit a fi mai degraba radieri de posturi deja blocate de mai multi ani iar diminuarea anvelopei salariale a implicat o amputare lipsita de nuante si nu o operatie sofisticata, bazata pe meritocratie si studii prealabile serioase. Au fost taiate de-a valma salariile celor care muncesc bine cu a celor care taie frunza la ciini, s-a folosit acelasi “metru” de lucru atit la Justitie si Interne, cit si la Sanatate si Educatie, de pilda. Urmarea a fost ca au singerat sectoare care oricum erau lipsite de personal sau amenintate de migratia fortei de munca (Sanatatea), laolalta cu cele al caror rol concret in economie ramine unul nebulos sau sulfuros de-a dreptul (o serie de agentii si secretariate de stat). Asadar, inertia sistemului la schimbare este enorma si aici se amesteca intr-un cocktail otravitor practica clientelei politice, vechiul nepotism ridicat la rang de cutuma nationala, etc, etc.
Ce ne spune ca in 2011 va fi altfel?! Evident, nimic. Asa ca incadrarea in deficitul bugetar planificat va ramine o tinta dificila, iar pretul poate fi, asa cum a fost si in acest an, o diminuare a investitiilor. Si aici trecem la al doilea aspect, la o alta lectie a anului 2010. Fara investitii, economia nu poate depasi criza in care se afla de, iata, mai bine de doi ani. Deocamdata ne-am imprumutat masiv pentru a mentine – artificial si cu un pret greu pentru viitor – o holograma unui stat oarecum social. Pretul a fost continuarea recesiunii. Nu ne-am concentrat bruma de resurse spre zone care produc crestere, locuri de munca si creeaza premise pentru un viitor mai bun.
Le-am concentrat spre intretinerea unor iluzii care nu mai functioneaza nici macar la nivelul statelor bogate. Si mai grav este ca nici macar aceasta holograma nu mai este una viguroasa, ci una care isi pierde tot mai mult conturul. Mai toate zonele care depind de bugetul public sunt oricum subnutrite cronic si in pragul colapsului financiar. Ce se va intimpla din acest punct de vedere in anul 2011? Cel mai la indemina raspuns este: nimic. Probabil ca vor mai fi concediati – mai mult pe hirtie – o serie de functionari si vor fi, poate, reconfigurate niste institutii publice. Dar daca totul va ramine mai mult o butaforie creata pentru negociatorii FMI&Comisia Europeana, atunci deficitul va ramine acelasi cazan al vrajitoarelor, aflat sub o imensa presiune. Iar cei mai la indemina bani de luat vor fi cei alocati investitiilor.
Si se va mentine cercul vicios care ne-a adus aici. Anul 2011 va fi, cel mai probabil, si cel al negocierii unui acord tip precautionar cu FMI. Scapat eventual de actuala presiune generata de acordul stand-by cu Fondul, guvernul va fi inca si mai tentat sa-si fusereasca lectiile privind echilibrarea consumului de resurse financiare. Cel mai probabil dobinda de referinta a BNR nu va cobori sub nivelul de 6 la suta, indiferent de evolutii, pentru ca 2010 a demonstrat, pe de-o parte, ca reducerea acesteia nu antreneaza diminuarea dobinzilor de catre sistemul bancar comercial si ca, de fapt, in piata avem un exces de lichiditate, pe de alta parte.
Cererea de credite solvabile nu va creste decit atunci cind economia se va “misca” si, in acelasi timp, incertitudinile accentuate vor indemna bancile, predictibil, la multa prudenta si in 2011. In aceste circumstante, este posibil ca activitatea de creditare sa creasca, insa in limite modeste si mai ales pe componenta de corporate si mai putin pe aceea de consumer. Pe piata imobiliara, dupa doi ani “negri”, mai degraba va exista o stangnare decit o crestere.
Sectoare foarte prospere si dinamice in ultimii ani – telefonia mobila, asigurarile, IT&C – isi ating si ele, incet, dar sigur, maximul pe piata interna, pe termen scurt. Sectoarele care pot inregistra cresteri – acele cresteri care sa conduca la o majorare a PIB – ramin constructiile de masini, agricultura, turismul si o parte a industriei usoare.
Marea sansa a Romaniei ar fi ca implementarea unei discipline financiare sa devina litera de lege si sa sporeasca semnificativ gradul de absorbtie al fondurilor structurale.
Ambele obiective sunt greu de atins si puse sub semnul intrebarii – de coruptie, nu in ultimul rind.
In concluzie, singurul lucru bun care il poate aduce 2011 va fi construirea unor premise cu adevarat favorabile pentru anul 2012, cind depasirea crizei ar putea deveni o realitate perceptibila la nivelul publicului larg, daca lucrurile vor functiona cum trebuie.
Ceea ce inseamna ca drumul prin desertul crizei nu s-a terminat oricum.
Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici
Sursa: Bloombiz.ro