Cu ce sa incepem? Cu inceputul. Cu inceputul dumitale, evident. Adica cu Garfield. Nu Garfield – “motanul” din desene animate ci Garfield – “impuscatul”. Impuscatul “lor”, ca au si “ei”, ca toata lumea de altfel, impuscatii lor. Sau cu “Ceausescul” lor. Unul din “ceausestii” americanilor. Sau ai “iudeo-americanilor”.
A spus mai multe “Garfield -impuscatul” decit ai citat dumneata. Ia sa vedem ce-a mai spus Garfield in acelasi discurs, cu daua saptamini inainte sa-l impuste:
“Cine controleaza volumul banilor in tara noastra, este stapinul absolut al intregii industrii si a comertului… si cind iti dai seama ca tot sistemul e usor de controlat de citiva oameni puternici in partea superioara, nu va trebui sa le zica nimeni cind sa genereze perioade de inflatie si depresiune”
De ce oare sa fi omis dumneata tocmai partea cu “citiva oameni puternici”?
Stii de ce domnule Cristian Paun ai omis-o? Bineinteles ca stii. Amindoi “stim” asta; Nu-i asa? A doua parte a “citatului” din “clasici impuscati”, te-ar fi condus la un alt fel de istorie decit cea pe care vroiai (sau “trebuia”) sa ne-o sugerezi.
Si amindoi stim domnule Cristian Paun cum e cu “istoria” asta. Nu-i asa? O face “toata lumea” dar O SCRIU DOAR INVINGATORII.
Eu iti propun totusi un alt fel de istorie. Sigur, si a “bancilor centrale”, dar nu numai. De ce “nu numai”? Pentru ca “bancile”, “statele nationale”, “guvernele” NU EXISTA domnula Paun. Ele sint doar niste inventii care functioneaza doar in mintea dumnitale. Si pe care nu le-ai inventat dumneata. In realitate nu exista decit OAMENI si CONVENTII intre oameni. Dumneata ne vorbesti de “institutii”. Eu iti propun o “poveste” mai mult cu OAMNENI. Acei “oameni minunati” si “masinile lor”… institutionale.
Banii au fost de-a lungul intregii istorii moderne o prezenta necesara si permanenta. Nu intram aici in analiza acestui fenomen desi o astfel de analiza sau mai bine zis o reanaliza a lui ar fi fost absolut necesara.
Istoria banilor insa atrage dupa sine insa si o istorie mult mai speciala, si anume a manipulatorilor de valori financiare, a bancherilor deci. A camatarilor. O istorie care este interesant de aflat si de stiut, dincolo de ce se vede, sau ni se arata.
Este arhicunoscuta asocierea care se face in general intre bancheri si evrei. Cu greu poti gasi in zilele noastre ca si in trecut dealtfel o persoana care sa nu-ti raspunda la intrebarea “cine sint cei care au banii lumii” cu arhicunoscutul raspuns: “evreii”. Oricum, un evreu “tinichigiu” sau “strungar” e mai greu sa gasesti oricit ai cauta in istorie.
Subiectul sigur ca este in mod frecvent evitat, caci este un subiect delicat. Eterna “chestiune evreiasca”.
Sigur ca ar fi interesant de stiut de unde vine acel “antisemitism”, mai ales ca “antisemit” inseamna si “anti arabesc” nu numai “anti evreiesc”, si de ce nu exista o antipatie cel putin egala in ceea ce priveste alte etnii sau rase, de ce nu avem spre exemplu un antichinezism, sau un antigermanism cel putin la fel de puternic si de mediatizat.
Oricum antisemitismul este o realitate cel putin in varianta oficiala, in acea istorie care ne este de fiecare data expusa. Personal nici unul din argumentele antisemite nu reusesc sa-mi stirneasca vre-o anume antipatie si in acelasi timp nici unul din argumentele referitoare la “poporul lor ales” nu reusesc sa ma convinda citusi de putin. Pe de alta parte insa nu pot sa nu constat ca in general conflictele etnice si rasiale sint cu atit mai puternice sau cel putin mai mediatizate cu cit in acele zone, prezenta sau influienta evreiasca este mai puternica.
Mergind insa pe firul istoriei, constatam ca de fapt ceea ce numim “evrei” si ceea ce a constituit obiectul criticilor lui Hitler in “Mein Kampf” nici macar nu sint propriu zis evrei. Nu ca evreii n-ar fi evrei, dar la ora actuala peste 80% din populatia autointitulata evreiasca nu este de origine evreiasca, ci de origine turco mongola, KAZARI, care in secolul VII prin anumite circumstante istorice au fost convertiti la iudaism. Ei insisi se autointituleaza “evrei ashkenazi” spre a se deosebi de evreii sefarditi. Originea lor reala nu este deci pamintul lui Isralel cu sustin, ci undeva pe teritoriul Georgiei actuale si in nordul acesteia, intre Marae Neagra si Marea Caspica. Deci numai cind te “apropii” de universul asta “financiar” te iau “durerile de cap”.
La ora actuala insa, cei mai bogati oameni din lume si dirigenti ai evreilor ashkenazi sint cei care pe linie de singe apartin familiei ROTHSCHILD. Singele lor de asemeni se extinde in familiile regale din Europa, si in familiile care au ca prenume Astor, Bundy, Collins, Du Pont, Kennedy, Morgan, Oppenheimer, Rockefeller, Sassoon, Schiff, Taft si Van Duyn.
Familia Rothschild a controlat destinele lumii multa vreme iar tentaculele lor ne ating si in ziua de astazi in multe din aspectele vietii noastre cotidiene.
Sigur ca nu tot ce se numeste Rotschild si nici toate persoanele care au prenume similare celor de mai sus au de-a face cu aceasta retea de control financiar mondial. Iar lucrul cel mai important, majoritatea evreilor ashkenazi nu au nimic in comun cu aceasta retea oculta. Ba chiar multi dintre ei, au suferit de-a lungul timpului umilinte inimaginabile, si chiar au fost sacrificati de proprii lor semeni pe altarul fals si putred al asazisei rase a “poporului ales” prin instigarea la nejustificate politici “antisemite”.
In 1743 insa, se naste Mayer Amschel Bauer, un evreu Ashkenazi in Frankfurt, Germania, fiul lui Moises Amschel Bauer, un camatar si un contabil. Acesta pune deasupra portii casei sale un semn rosu in forma de hexagrama, steaua in 6 colturi, (666) care apare in prezent dar de culoare albastra pe steagul recentului stat Israel.
Mayer Amschel Bauer, lucreaza in Hanovra intr-o banca a familiei Oppenheimer, unde printr-o activitate stralucita devine asociat si unde il cunoaste pe generalul Von Estorff.
La moartea tatalui sau, Mayer se intoarce la Frankfurt pentru a prelua afacerea mostenita si isi schimba numele din Bauer in Rothschild de la semnul rosu pus de tatal lui, adica de la “Rot” care in germana inseamna “rosu” si “schild” care tot in germana inseamna “semn”.
Curind descopera ca generalul Von Estorff este atasat la curtea printului William al IX-lea de Hesse-Hanau, una din casele regale cele mai bogate din Europa vremii, si care isi obtinuse bogatiile prin inchiriere de soldati mercenari. Prin Von Estorff, Mayer Rotschild patrunde in casa regala sub pretextul vinzarii de monede vechi la pret redus, fapt care il bucura nespus pe printul cu care ajunge in scurta vreme sa faca afaceri in asociere. Acesta este momentul in care Mayer Amschel Rotschild DESCOPERA CA IMPRUMUTUL GUVERNELOR ESTE MAI RENTABIL DECIT IMPRUMUTUL PERSOANELOR, sumele fiind mult mai mari si fiind garantate prin impozite si taxe publice.
In 1769, Rotschild obtine permisiunea printului de a afisa pe toate stabilimetele sale comerciale : “ M. A. Rotschild prin numirea curtii Altetei Sale Serenisime Preainalte Printul William Hanau” Iar in 1770, Mayer Amschel Rotschild tinarul kazar – evreu ashkenazi de doar 27 de ani, elaboreaza planurile pentru crearea organizatiei ILLUMINATI si Ie incredinteaza lui ADAM WEISHAUPT, un profesor de drept la facultatea din Ingolstadt, un fost francmason deceptionat de Francmasonerie ale carei reuniuni le considera simple reuniuni sociale. Din acel an, 1770, cu doar 240 de ani in urma, omenirea avea sa intre pe un drum de profunde si dramatice schimbari.
ILLUMINATI se bazeaza in invatamintele Talmud-ului, iar termenul “Illuminatti” este de inspiratie Luciferiana, insemnind “pastratori ai luminii”. Lucifer insasi, LUCEAFARUL, (chiar si cel eminescian), este un personaj deosebit de controversat. Termenul provine din astrologia romana, care identifica prin acest nume, planeta Venus, si are profunde conotatii religioase. Astfel, desi iudaismul il separa forte clar pe Lucifer de Satana, ideologii crestinismului au gasit de cuviinta sa identifice ambele concepte, facind printr-o stranie asociere din Lucifer, initial un inger purtator de lumina, insasi diavolul. Pentru traditia ezoterica occidentala insa, Lucifer ramine si in actualitate, in totala contradictie cu crestinismul, un personaj prin excelenta divin, “purtatorul de lumina”, sau “intelepciunea” insasi. Este important de retinut aspectul alegerii tocmai a inspiratiei Luciferiene a organizatiei Illuminati pe fondul opozitiei fundamentale a bisericii crestine, pe fondul identificarii de catre aceasta biserica a conceptului Luciferian cu “raul” insasi, cu insasi “diavolul”.
Se complica rau lucrurile domnule Cristian Paun! Nu-i asa?
Sase ani mai tirziu, pe 1 mai 1776, Adam Waishaupt completeaza oficial alcatuirea organizatiei Illuminati, “Ordinul Perfectibililor”, sau “Iluminatii de Bavaria”, in Ingolstadt, Bavaria. Pentru asta ulterior se infiltrase in Francmasoneria continentala prin masonul Adolph von Knigge, si de asemeni recrutase utilizind fondurile Rotschild, peste 2000 de membrii dintre cele mai inteligente persoane ale epocii, in mediile artistice, literare, educative, financiare si industriale.
Noaptea de 30 aprilie spre 1 mai nu a fost aleasa intimplator. E o traditie veche in Europa centrala si nordica, o traditie de origine celta, “noaptea vrajitoarelor” (Walpurgis), care simbolizeaza tranzitia de la iarna la primavara si se celebreaza prin focuri imense.
Scopurile societatii secrete “Illuminatti” erau intre altele inlaturarea tuturor guvernelor si regatelor lumii, eradicarea tuturor religiilor si credintelor, crearea conditiilor pentru o “Noua Ordine Mondiala”, bazata intr-un sistem internationalist, stabilirea unei monede unice si o religie universala in care fiecare persoana ar putea atinge perfectiunea.
Metodele prin care urma sa se ajunga la atingerea scopurilor propuse erau intre altele, coruperea oamenilor deja aflati in sferele inalte ale puterii prin mituire si favoruri sexuale, in vederea obtinerii unor guverne servile, folosirea in aceste scopuri si a santajului prin amenintarea cu ruina financiara, expunerea publica si inclusiv amenintarea cu moartea. (Suna cunoscut asta; nu-i asa? Parc-ar fi de la Antena 3)
De asemeni, intre metode se afla si recrutarea in facultati si universitati a studentilor cu capacitate mentala exceptionala, si instruirea lor prin burse speciale ale Illuminatti in ideea ca doar un guvern mondial poate pune final razboaielor si conflictelor. Acesti studenti special educati urmau sa fie plasati in spatele guvernelor corupte in calitate de “experti” si “specialisti”, de “asesori” ai inaltilor demnitari, in vederea adoptarii de politici pe termen lung favorabile planurilor de distrugere a guvernelor, a statelor nationale si a religiilor.
Nu intre ultimele metode se afla si metoda controlului absolut al presei, in vederea manipularii tuturor stirilor si informatiilor pentru a convinge masele ca guvernul mondial este unica solutie pentru multiplele si diversele probleme.
In 1784, Adam Weishaupt trimite lui Maximilien Robespierre instructiunile complotului pentru inlaturarea monarhiei franceze. Desi guvernul bavarez intra accidental in posesia acestor instructiuni, in ciuda avertizariilor acestuia, a interzicerii societatii Illuminati si a arestarii unor membrii ai acestei organizatii, planurile Revolutiei Franceze devin realitate in 1789.
Revolutia Franceza a insemnat in istoria moderna un moment de mare cotitura, introducind un nou mod de organizare sociala, “Republica”, si proclamind pentru prima data o “Declaratie a Drepturilor Omului” sub semnul mason “ochiul care vede tot”, simbol preluat si de Illuminati si care apare si pe bancnota de un dolar deasupra textului “Novo Ordum Seclorum”. Pe de alta parte insa a creat si un adevarat “paradis al bancherilor”.
Insusi Mayer Armschel Rotschild, adevaratul arhitect al acestei revolutii, declara in 1790: “Permiteti-mi sa emit si sa controlez banii unei natiuni si nu ma priveste cine scrie legile” .
In 1791, Rotschild obtine conform propriei sale exprimari “controlul unei natiuni de bani” si in Statele Unite, prin Alexander Hamilton, agentul sau in cabinetul lui George Washington, in urma infintarii unei banci centrale, “First Bank of United States”, cu un aviz guvernamental favorabil pentru 20 de ani. Iar in 1798, Nathan Mayer Rotschild, unul din fiii lui Mayer Armschel Rotschild infiinteaza in Londra o banca privata cu banii dati de tatal sau, si in 1810 Solomon Mayer Rothschild alt fiu al lui acestuia infiinteaza in Viena banca “M. Rotschild von und Söhne”. Iar in 1812, Jacob (James) Mayer Rotschild creaza la Paris banca Rotschild Frères.
Napoleon Bonaparte, un general republican in timpul Revolutiei Franceze, in urma unei lovituri de stat rastoarna Prima Republica Franceza si se proclama imparat al Francezilor in 1804 si rege al Italiei in 1805, reusind ca timp de peste 10 ani sa mentina aproape intreg controlul Europei centrale si occidentale prin cuceriri si aliante.
Considerat unul din cele mai mari genii militare al tuturor timpurilor, a generat cele mai mari si agresive razboaie de cucerire cunoscute pina atunci si a inrolat cel mai mare numar de soldati vazuti intr-o armata pina la el.
Desigur, tot acest efort financiar insa, a fost sustinut aproape in totalitate de reteaua bancara Rotschild, caruia astfel imperiul Francez nou creat y se indatoreaza, restituirea sumelor folosite pentru sustinerea efortului de razboi si a dobinzilor facindu-se in general prin impozitarea populatiei si confiscarea averilor din din teritoriile cotropite.
Cind in 1806 Napoleon ameninta casa de Hess-Cassel, principele german Wiliam IX de Hesse-Hanau fuge in Danemarca, nu inainte insa de a incredinta in custodie asociatului sau Mayer Armshel Rotschild averea sa, ascunsa in butoaie de vin de soldatii lui Napoleon si evaluata la vremea respectiva la 3 milioane de dolari.
In conformitate cu “enciclopedia evreiasca”, editia 1905, “Nathan Mayer Rotschild (fiul lui Amschel) a investit acesti bani in est, in aurul companiei coloniale britanice East India Company, stiind ca acest aur va fi necesar pentru sprijinirea campaniei generalului Welington” – principalul adversar al lui Napoleon Bonaparte.
In conformitate cu politica familiei Rotschild de a sprijuni financiar si in secret ambele tabere implicate intr-un conflict armat, in 1812, cu sprijinul bancii Rotschild si la ordinele lui Nathan Mayer Rotschild, Imperiul Britanic declara razboi Statelor Unite, pentru a genera o puternica indatorare americana prin masive cheltuieli de razboi.
Aceasta manevra financiara este cauzata de refuzul congresului Statelor Unite de a reinnoi certficatul de proprietate de 20 de ani expirat in 1811 al bancii Rotschild – First Bank Of America.
Asta “omiti” dumneata sa ne spui domnule Cristian Paun: de ce “First Bank of the United States, creată după modelul Băncii Angliei şi recunoscută de Congres în 1791, a derulat operaţiuni de bancă centrală până în 1811”. Pentru ca pina atunci a durat “certificatul” sau.
Nathan Mayer Rotschild avertiza: “Ori ni se aproba solicitarea reinoirii certificatului, ori America se va vede implicata intr-un razboi dezastruos”. Congresul american se mentine pe pozitii, si Nathan formuleaza public o alta amenintare: “Vom da acestor americani imprudenti o lectie: ii vom aduce inapoi la status-ul colonial”
In acelasi an insa Mayer Amschel Rotschild moare, lasind prin testament fiilor sai legitimi si ilegitimi afacerile familiei fara a se publica nici un inventar de patrimoniu si fara nici o actiune judiciara cu privire la valoarea mostenirii, Nathan Mayer Rotschild find ales seful familiei dupa moartea tatalui lor.
In 1815, cei 5 frati incep eforturile de a finanta ambele armate atit a lui Wellington cit si a lui Napoleon, prin bancile Rotschild extinse in toata Europa, dind acestor armate si posibilitatea de a folosi un sistem postal inegalabil prin curieri rapizi si rute secrete. Acesti mesageri ai retelei bancare Rotschild erau de altfel singurii comercianti autorizati sa treaca prin blocadele engleze si franceze.
Unul din acesti curieri rapizi era un anume Rothworth. Cind Napoleon a pierdut batalia de la Waterloo, Rothworth a trecut Canalul minecii si I-a oferit lui Nathan Mayer Rotschild stirea cu o zi inainte ca stirea sa ajunga oficial in Anglia. Inmediat acesta a raspindit zvonul fals al victoriei lui Napoleon, vinzind masiv actiuni la bursa de valori din Londra. Preturile au scazut vertiginos, toata lumea vinzindu-si disperata actiunile. In secret, lucratorii lui Mayer au cumparat in numele acestuia toate actiunile disponibile. Cind a ajuns in Londra vestea ca de fapt Wellington a cistigat razboiul si nu Napoleon, valorile actiunilor au crescut la un nivel mai mare chiar decit cel de dinainte de razboi, lasindu-l pe Nathan Mayer Rotschild cu un cistig de 20 la 1. Aceasta manevra I-a dat familiei Rotschild controlul complet al economiei Imperiului Britanic, devenit centrul financiar al lumii dupa infringerea lui Napoleon la Waterloo. De asemeni a obligat Anglia sa creeze o noua banca – “Bank of England” sub controlul total al familiei Rotschild.
In acelasi an 1815 Nathan Mayer Rorschild face faimoasa declaratie: “Nu ma intereseaza ce se pune drept marioneta pe tronul Angliei pentru a guverna Imperiul in care soarele nu apune niciodata. Omul care controleaza emisia monetara a Marii Britanii, controleaza Imperiul Britanic. Si eu controlez emisia monetara britanica”
Din acel moment, familia Rotschild a folosit controlul asupra Bancii Angliei pentru a inlocui transportul de aur intre o tara si alta intre cele 5 banci principale ale lor raspindite in toata Europa, implementind un sistem de documente de debit si de credit, – sistemul bancar din zilele noastre, sistem prin care spre sfirsitul secolului XVIII controla jumatate din bogatiile intregii lumi.
Tot in 1815 s-a incheiat si Congresul de la Viena, care a durat aproape un an si prin care s-au restabilit frontierele Europei dupa infringerea lui Napoleon, si care s-au mentinut pina la primul razboi mondial. Cum multe guverne le erau indatorate familiei Rotschild, s-ar fi putut negocia inca de pe atunci formarea unui guvern mondial. Planurile le-au fost insa zadarnicite de tarul Alexandru I al Rusiei, care nu acceptase o banca centrala sub controlul clanului Rotschild. Infuriat, Nathan Mayer Rotschild a jurat ca el sau descendentii sai il vor distruge pe Tar si intreaga lui familie Romanov, precum si descendentii acestuia, ceea ce s-a si intimplat dar 102 ani mai tirziu, cind prin finantarea bolsevicilor s-a tinut de promisiune.
In 1816, Congresul Statelor Unite aproba o lege care permite din nou pentru 20 de ani familiei Rotschild emisia de moneda a Americii, in cadrul unei a doua Banci a Statelor Unite. Se pune astfel capat razboiului cu Marea Britanie. In 1821, Kalmann (Carl) Mayer Rotschild, incepe afacerile cu Vaticanul, iar in 1823 preia operatiunile financiare ale Bisericii Catolice in toata lumea.
In 1832 insa, Andrew Jackson, al 7-lea presedinte al Statelor Unite, cistiga al doilea mandat sub lozinca “Jackson si nu Banca”. Un an mai tirziu, Jackson incepe sa transfere depozitele Guvernului din a doua Banca a Statelor Unite controlata de Rotschild, in banci particulare democrate. Ca reactie, familia Rotschild reduce emisia monetara, creind astfel o mare depresiune economica. Jackson jura pe Dumnezeu sa inlature familia Rotschild pe care o numeste “o adunatura de hoti si vipere”. Pe 30 ianuarie 1835, un asasin platit il impusca pe Jackson. Acesta scapa ca prin minune cu viata, dar asasinul, Richard Lawrence, scapa si el nepedepsit fiind gasit nevinovat pe motive de dementa. Declara mai tirziu ca a fost contractat de oameni puternici din Europa, care s-au angajat sa-l protejeze.
Dupa ani de lupta cu familia Rotschild, presedintele Jackson reuseste sa-I inlature obtinind neprelungirea termenului de valabilitate al Bancii Centrale. Abia in 1913 acestia reusesc din nou sa infinteze o a treia Banca Centrala in Statele Unite, numita Rezerva Federala, FED, si pentru a se asigura ca nu se vor mai produce erori, il delega pe unul de acelasi singe cu ei, Jacob Schiff sa se ocupe de acest proiect.
De-a lungul secolului XVIII, cunoscut in unele cercuri si sub numele de “era Rotschild”, familia Rotschild reprezinta practic motorul erei industriale, dar si motorul miscarilor sociale si ideologice planificate in scopul initial de instaurare a Guvernului Mondial.
In 1845, Jacob (James) Mayer Rotschild construieste prima linie ferata franceza, Calea Ferata de Nord, care uneste Parisul cu Valenciennes si care s-a unit apoi cu linia feroviara austriaca construita de fratele sau Salomon Mayer Rotschild, care in 1844 cumparase minele de carbune austro-ungare Vitkovice si Compania Metalurgica Austro Ungara, devenind una din principañeñe 10 companii industriale mondiale.
In 1863, John D Rockefeller, un descendent pe linie materna din familia Rotschild infiinteaza cea mai mare companie petrolifera Standard Oil.
Pe 1 ianuarie 1875, Jacob Schiff preia controlul bancii Kuhn, Loeb & Co, prin care finanteaza compania lui Rockefeler Standard Oil, Imperiul Cailor ferate al lui Edward R Harriman si pe cel al otelului al luiAndrew Carnegie, astfel familia Rotschild detinind aproape jumatate din economia Statelor Unite de la acea vreme, avind si cele mai mari banci ale momentului: J P Morgan, care contola Wall Street precum si Drexels si Biddles in Filadelfia, Schiff obtinind si crearea de filiale ale acestora in Europa.
In acelasi an, 1875 incep proiectul unui tunel intre Anglia si Franta, si cumpara actiunile Canalului de Suez avind enorme interese comerciale in Orientul Mijlociu.
In 1876, Otto von Bismarck declara:
“Divizarea Statelor Unite in doua federatii egale ca forta s-a decis mult inaintea razboiului civil prin inaltele puteri financiare din Europa. Acestor bancheri le era teama ca Statele Unite, daca ramin intr-un bloc ca o singura natiune, vor obtine independenta economica ceea ce ar deranja dominatia lor financiara in lume. Vocea familiei Rotschild a fost mai puternica. A prevazut profitul imens care s-ar obtine inlocuind viguroasa Republica, increderea si prestatia libera cu doua democratii slabe, indatorate finantistilor. Asa ca si-au trimis emisarii, sa exploateze chestiunea sclaviei si astfel sapind un abis intre cele doua parti ale Republicii.”
Abraham Lincoln, al 16-lea presedinte al Statelor a incercat in 1861 sa obtina imprumuturi pentru Razboiul civil, de la banci care erau in marea lor majoritate daca nu in proprietatea, cel putin sub innfluienta familiei Rotschild. Acestea i-au oferit bani, insa cu o dobinda intre 24 si 36%. In 1862 insa, Lincoln tipareste propria emisie monetara libera de datorii, in valoare de 450 de milioane de dolari.
In 1863, Lincoln descopera ca tarul Alexandru al II-lea al Rusiei avea probleme cu familia Rotschild, refuzind incercarile repetate ale acestora de a crea o banca centrala in Rusia. Tarul ii ofera lui Lincoln un ajutor nesperat, ordonind ca daca Anglia si Franta intervin activ in razboiul civil si ajuta tarile din sud, Rusia considera aceasta actiune o declaratie de razboi si va fi de partea lui nordistilor lui Lincoln. Si pentru a demonstra ca nu e vorba de o gluma, a trimis o parte din flota din Pacific la San Francisco, si cealalta parte la New York.
In 1865 Lincoln declara in fata Congresului: “Am doi mari inamici, armata sudistilor in fata mea, si institutiile financiare in spate. Din doi, cel din spate e cel mai mare inamic” Un pic mai tirziu, pe 14 aprilie este asasinat cu mai putin de doua luni inainte de a se incheia Razboiul Civil American.
De-a lungul acestui secol insa, societatea secreta Illuminati nu a incetat sa functioneze nici o clipa, devenind alaturi de francmasonerie unul din instrumentele principale de actiune subterane ale familiei Rotschild.
Astfel in 1834, revolutionarul italian Giuseppe Mazzini este ales de Illuminati sa dirijeze programul revolutionar al acestora in intreaga lume.
In 1848, Karl Marx, un evreu ashkenazi pe numele sau real Mordekay, publica “manifestul Partidului Comunist. In aceiasi perioada, Karl Ritter de la universitatea din Frankfurt, scrie exact antiteza teoriei marxiste, care va sta la baza teoriilor lui Nietzche care la rindul lor se vor transforma mai tirziu in teoria fascista si nazista, teorii folosite in dezvoltarea celor doua razboaie mondiale. Marx, Ritter si Nietzche au fost finantati de reteaua financiara Rotschild, in ideea de a dirija conspiratia si a putea exploata diferentele intre cele doua ideologii, divizind populatia si a o inarma asmutind partile una impotriva celeilalte in scopul de a distruge institutiile politice si religioase in conformitate cu planul lui Adam Waishaupt din 1776
. In 1871, generalul american Albert Pike, racolat in societatea Illuminati de Giuseppe Mazzini, completeaza planul sau militar pentru trei viitoare razboaie mondiale si nenumarate revolutii in lume.
Albert Pike, a fost ales ca Suveran Mare Comador de Rit Scotian al Francmasoneriei din Sud in 1859. A fost unul din francmasonii cei mai puternici din America, fiind de asemeni si seful justitiei Ku Klux Klan-ului.
Pe 15 august 1871, Albert Pike, odata completat planul razboaielor mondiale, ii scrie o scrisoare lui Giuseppe Mazzini in care il informeaza despre acest plan. Scrisoarea se afla conservata in arhivele Bibliotecii Muzeului Britanic si spune urmatoarele:
“Vom dezvolta trei razboaie mondiale care vor implica lumea intreaga. Primul din ele va permite inlaturarea puterii Tarilor in Rusia, si transformarea acestei tari in fortareata comunismului ateu, necesar ca o opozitie controlata si antiteza la societatea occidentala. Divergentele create de agentii Illuminati intre imperiile Britanic si German, vor fi utilizate pentru a provoca acest tazboi, in acelasi timp cu lupta intre pangermanism si panslavism. O lume sfirsita dupa razboi, nu va interveni in procesul de construcctie al “Noii Rusii” si stabilirea comunismului, care va fi folosit pentru distrugerea celorlalte guverne si slabirea religiilor.
Al doilea razboi mondial, va izbucni profitind de diferentele intre factiunea ultraconservatoare si sionismul politic. Se vor sprijini regimurile europene pentru a termina in dictaturi, care se vor opune democratiilor, provocind o noua convulsie mondiala, al carui fruct cel mai important va fi stabilirea unui stat suveran Israel in Palestina, ceea ce este reclamat din timpuri inmemoriale de comunitatile evreiesti. Acest nou razboi, trebuie sa permita consolidarea unei Internationale Comuniste destul de puternice pentru a se opune factiunii crestine occidentale.
Al treilea si definitiv razboi mondial, va izbucni plecind de la infruntarile intre sionistii politici si conducatorii musulmani. Acest conflict de o asemenea forma incit Islamul si Sionismul Politic sa se distruga unul pe altul, si de asemeni va obliga alte natiuni, inca odata si mai divizate in aceasta privinta sa intre in lupta pina in punctul de a se termina fizic, mental, moral si economic… Vom elibera pe nihilisti si pe atei, si vom provoca un formidabil cataclism social care in toata oroarea sa va arata clar natiunilor efectul ateismului absolut, origine a comportamentului salbatic si de cea maisingeroasa confuzie. Atunci in toate partile, cetatenii obligati a se apara de minoria mondiala de revolutionari, ii vor extermina pe acesti distrugatori de civilizatie, si multimea, deziluzionata de crestinism, al caror spirite deiste vor fi din acel moment debusolate si ansiosi pentru un ideal, dar fara sa stie unde sa-si faca adoratia, vor primi lumina adevarata, prin manifestarea universala a doctrinei pure a lui “Lucifer” scoasa la vederea publica intr-un sfirsit. Aceasta manifestatie va rezulta din miscarea reactionara generala, care va urma distrugerii crestinismului si ateismului, ambele cucerite si distruse in acelasi timp.”
Inainte de moartea sa in 1972, Giuseppe Mazzini a desemnat ca succesor pe liderul revolutionar Adrian Lemmy, care s-a ocupat ulterior de finantarea lui Lenin, Trotsky si ulterior a lui Stalin de catre familia Rotschild.
In 1880, sint organizate o serie de pogromuri in Rusia, dar si in Plolonia, Bulgaria si Romania, care avind ca rezultat moartea a mii de evrei, a cauzat o puternica emigratie de evrei, in jur de 2 milioane fugind in special in New York, dar si in Chicago, Filadelfia, Boston si Los Angeles. Ratiunea acestor pogromuri, era aceea de a crea o baza evreiasca in Statele Unite, care urma a fi educata in scopul votarii democratilor.
In 1886, banca franceza Rotschild Freres, obtine o mare cantitate de cimpuri petrolifere in Rusia, si formeaza Caspian and Black Sea Petroleum Company, al doilea mare producator mondial de petrol dupa Standard Oil.
Un an mai tirziu, in 1887, familia Rotschild obtine fuziunea minelor de diamante Kimberly, in Africa de Sud, dupa care devine actionara majoritara a acestei companii, a companiei De Beers si a minelor de pietre pretioase din Africa si India. Spre sfirsitul secolului XVIII cumpara agentia de stiri Reuters.
In 1907, Jacob Schijj, avertizeaza: “Cu exceptia faptului de a avea o banca centrala, cu controlul adecvat al creditului, aceasta tara va suferi cele mai severe si de durata crize de panica financiara” La scurta vreme dupa aceasta declaratie, America s-a trezit in una din tipicele crize financiare dupa o tehnologie Rotschild, care ca de obicei au ruinat viata a mii de persoane.
In 1913, se incheie insa ultima faza pregatitoare pentru punerea in aplicare a planurilor lui Albert Pike privind cele trei razboaie mondiale, si pregatirea instaurarii intr-un sfirsit al guvernului mondial. Astfel, pe 23 decembrie 1913, profitind de bulversatia de dinaintea Craciunului, Familia Rotschild obtine aprobarea in Congres de data asta pe o perioada indefinita, a celei de a treia Banca Centrala a Statelor Unite, sub numele de Rezerva Federala, proprietate exclusiva a familiei Rotschild, in speta Morgan, Varburg, Rockefeler.
Rezerva Federala, e o entitate privata, nu e nici federala si nu are nici o rezerva. Cistigurile ei anuale sint estimate in actualitate la 150 de miliartde de dolari, si niciodata in istoria sa nu si-a publicat conturile.
La vremea aprobarii ei in Congres, congresistul Charles Lindberg afirma:
“Aceasta lege stabileste cel mai gigantic trust de pe Pamint. Cind presedintele va semna aceasta lege, guvernul invizibil al puterii monetare va fi legalizat…. Cea mai mare crima a tuturor timpurilor, va fi comisa prin aceasta lege a bancii si a monedei.”
O spunea Lindberg, domnule Cristian Paun. Un congresist al Americii acelor vremuri. Nu o spun eu.
Dumneata vii acum si ne “vinzi” o teorie cel putin hilara:
“Multe dintre aceste instituţii sunt considerate în mod greşit a fi private sau semi-private. În realitate, toate aceste bănci centrale sunt instituţii publice pentru că prin legea dată de stat au primit monopol şi drept legal de unic emitent de monedă. Toţi cei care încearcă să acrediteze ideea că politica monetară este privată pentru că proprietarii Rezervei Federale din SUA sunt privaţi se înşeală amarnic.”
Nu stiu eu domnule Paun, cine “se inseala amarnic” sau “cine NE inseala amarnic”. Dumneata pari o persoana de “buna credinta”. O slujba “onorabila”, o viata la fel, gravitind in jurul “minunii dumnezeiesti” care a cazut pe capul romanilor cu “fondurile astea europene”…
Iar cind mai vii si cu “redistributia arbitrara a veniturilor între membrii societăţii”… de catre “interventiile monetariste” care… nu-i asa? ca o culme a nesimtirii, isi permit sa ignore regula de aur a egalitarismului… “Curat murdar nene Iancule…”
Exista insa citeva idei cu adevarat valoroase (in special in celelelte articole publicate de dumneata si reunite in
http://cristianpaun.finantare.ro/
M-ar fi bucurat sa pot purta cu dumneata o discutie mai serioasa si mai ales mai constructiva pe acele “idei”, sau altele si nu pe “abureala” asta propagandistica pe care ne-o propui legat de “bancile centrale”
Idei cum ar fi “Proiectul PHOENIX si fondurile europene” spre exemplu, sau “dezvoltarea unei agriculturi de subzistenta fara mediere guvernamentala in Romania prin finantare europana directa”
(Rid si curcile, nu-i asa?)
Cu deosebit respect totusi
Cristian Adrian Butusina