Categoric, miliardarul Ion Țiriac, fostul mare tenismen, nu prea este simpatizat de publicul larg. Oamenii nu prea empatizează cu cei foarte bogați. În plus, omul nu se comportă ca un personaj simpatic. Dimpotrivă, de multe ori dovedește aroganță. Și iată cum încă o știre împotriva lui se rostogolește în mod necontrolat. Sau cine știe? Poate controlat. I se lipește eticheta de turnător la Securitate. Fără argumente valide.
Mă încumet totuși să iau taurul popular de coarne. Și să analizez acest caz. Cum spuneam, diverse categorii de cetățeni îl urăsc. Nu numai că nu-l simpatizează. Îl urăsc de moarte cei care protejează animalele. În fiecare an, vin din România și din lumea întreagă la domeniul său de vânătoare de la Balș pentru a protesta. Politicienii au motivele lor să îl deteste. Pentru că ani de zile le-a stat în coastă. Lăsând impresia că ar cocheta cu ideea de a fi desemnat candidat de președinte. De altfel uneori s-a și profilat în acest sens. Ieșind la rampă înaintea alegerilor și dându-și cu presupusul în ceea ce privește modul în care ar putea fi condusă mai bine țara. Cei care au fost premieri sau chiar miniștri s-au confruntat adesea cu criticile lui. Iar cea mai mare parte a populației, atunci când vine vorba despre Ion Țiriac, se întreabă cum de a făcut o avere atât de mare, traversând cu succes și crizele economice, în condițiile în care a venit în țară cu cel mult un milion-două de dolari, făcuți din tenis și din câteva afaceri mai mici, și acum, iată, a ajuns mai tare decât Gigi Becali. Dar, spre deosebire de Gigi Becali, nu se pronunță în legătură cu familia creștină, nu se închină de o sută de ori pe zi, nu ctitorește biserici. Și nu încearcă să salveze sinistrați. Lasă impresia că își vede exclusiv și cu mult egoism de propriile interese.
Puțini știu, pentru că Țiriac nu s-a bătut cu cărămida pe piept, că, de pildă, în Poiana Brașov, de 30 de ani se ocupă de îngrijirea, creșterea și educarea unor copii orfani, pe care mai târziu îi specializează în diverse meserii și cărora le găsește locuri de muncă. Cândva, când conduceam ziarul „Ziua”, am făcut un pariu politic cu el. Pe care l-am pierdut. Am pus bani într-un plic, m-am dus la el și i-am dat banii. Mi-a scris pe plic un număr de cont și mi l-a înapoiat. Rugându-mă să-i depun în contul creșei din Poiana Brașov. Ceea ce am și făcut.
Doar politicienii foarte avizați știu că Ion Țiriac, atunci când România transpira pentru a fi primită în Uniunea Europeană, fiind în relații foarte apropiate cu politicienii de vârf din Germania, a făcut un puternic lobby pentru țara noastră, încercând din răsputeri să facă în așa fel încât să fie facilitată aderarea noastră și împotrivind-se din răsputeri unei Europe în trei cercuri. Care pe atunci era vizualizată de corifeii Uniunii Europene sub forma a trei piste de alergare. Nouă rezervându-ni-se pista cea mai lentă. Fiind jurnalist și curios din fire, l-am asaltat cu întrebări, iar acesta, în urma unei discuții cu cancelarul de atunci al Germaniei, mi-a prezentat un desen. O schemă de aderare conformă cu ceea ce am scris mai sus. Cred că paternitatea desenului era chiar a cancelarului. Și am luat acest desen pentru a-l arăta cu explicațiile de rigoare unor oameni politici.
Ion Țiriac face opere de binefacere nu numai în Brașov, ci și în București. Investește de pildă în copii, pe care îi antrenează gratuit, oferindu-le tot gratuit și echipamentul necesar, extrem de scump, pentru a revigora un sport, hocheiul, pe care l-a practicat și el în tinerețe. Până când s-a apucat de tenis. Și fiindcă am amintit despre tenis, și în acest sport bagă bani. E adevărat și faptul că Țiriac continuă să câștige bani inclusiv din tenis. Dar o parte din ei îi întoarce către tineri.
Nu mai insist. Revin asupra subiectului principal. Cel la zi. De la CNSAS a scăpat, fără niciun rost cât de cât onest, o fițuică. Care constituie o dovadă indubitabilă că, în tinerețe, atunci când practica tenisul la Dinamo și începuse să călătorească în lume, a semnat un angajament cu Securitatea. La data respectivă, acest lucru era absolut obligatoriu. Prin lege. Toți cei care primeau pașaport și aveau posibilitatea să călătorească afară trebuiau ca, la întoarcere, să dea note explicative și să informeze Securitatea cu ce persoane din țara respectivă au avut contact și în ce au constat asemenea contacte. Ion Țiriac a semnat angajamentul, a ales un nume conspirativ, a călătorit, a început să câștige campioante și premii pentru România, care-i lua cea mai mare parte din bani și, la întoarcere, a dat o vreme note informative Acestea au fost considerate fără valoare de către Securitate, motiv pentru care, în mod oficial, s-a renunțat la calitatea lui de informator. Și a devenit urmărit. Cum era și firesc pentru o persoană care călătorea în lume. Numai că ce să vezi? Acest dosar, care s-a aflat și probabil se mai află la SIE și nu la SRI, nu se regăsește la CNSAS. Probabil, așa cum se întâmplă de obicei, încă este clasificat strict secret. Ca să închei, fac precizarea că CNSAS nu a putut să-i dea un verdict cum că ar fi făcut poliție politică. În sensul că i-ar fi făcut vreun rău cuiva în calitate de informator.
Și, în aceste condiții, de ce se face atâta tevatură? Din motivele pe care le-am enumerat mai sus. Este cu atât mai șocant cu cât Ion Țiriac nu deține nicio funcție publică. Și nici nu are de gând să candideze pentru vreo poziție politică. Este însă lovit preventiv. Așa cum s-a mai întâmplat în ceea ce-l privește și în alte dăți, atunci când ne pregăteam de alegeri. Iar cei care-l atacă profită de faptul că Ion Țiriac nu este iubit.
Autor: Sorin Roşca Stănescu
Sursa: corectnews.com