DEX-ul susţine că o colonie este un „teritoriu ocupat şi administrat de o naţiune străină şi care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. ”Este uşor de demonstrat că actuala stare a statului român corespunde cu exactitate acestei definiţii: deciziile politice, inclusiv cele referitoare la modul de numire a procurorilor sau demiterea preşedinţilor, sunt luate la Washington şi Bruxelles. Din punct de vedere economic, toate deciziile importante pot fi luate numai cu acceptul FMI, iar dependenţa culturală este asigurată chiar de trusturile media care asigură promovarea non-valorilor menite să înlocuiască ceea ce a mai rămas din cultura autohtonă.
Un excelent exemplu care demonstrează statutul colonial al României este oferit de situaţia resurselor naturale. Câteva săptămâni în urmă, pe fluxurile de ştiri a apărut ştirea despre un mare succes al companiei OMV care va putea începe exporturile de gaz din România în prima jumătate a anului 2013. În mod normal această ştire ar fi trebuit să provoace o reacţie foarte puternică din partea mass media, dar această reacţie a întârziat să apară. Această lipsă de reacţie este uşor de explicat în condiţiile în care OMV este unul dintre principalii clienţi ai tuturor trusturilor de media, având la dispoziţie un uriaş buget pentru publicitate şi PR. Într-o perioadă marcată de dificultăţi economice, este dificil de imaginat că se vor găsi ziare sau televiziuni dispuse să-şi înrăutăţească relaţiile cu o companie atât de importantă din perspectiva veniturilor din publicitate.
Faptul că OMV va putea demara exporturile de gaz din România este foarte important. Logica este simplă: la export va pleca gazul din producţia internă curentă, adică acel gaz care până acum a fost vândut populaţiei şi companiilor din România la preţuri substanţial mai mici decât cele practicate în restul Uniunii Europene. La export nu va pleca nici un metru cub de gaz din Marea Neagră, deoarece exploatarea comercială a acestor zăcăminte va începe (în cazul în care zăcământul se va dovedi a fi viabil din punct de vedere comercial) de-abia la începutul următorului deceniu. Gazul care va pleca la export va trebui să fie înlocuit, deoarece în caz contrar populaţia ţării va sta în frig. Unicul mod de înlocuire este achiziţia unei cantităţi suplimentare de gaz de la Gazprom, deoarece altă soluţie nu există din punct de vedere tehnic şi fizic. Fiecare metru cub de gaz românesc exportat în Uniunea Europeană de către OMV înseamnă un metru cub de gaz cumpărat în plus de România de la Gazprom. Consecinţele acestei situaţii sunt uşor de ghicit: cetăţeanul de rând trebuie să se pregătească pentru facturi mult mai mari pentru gaze naturale, iar statul român trebuie să-şi ia adio de la gazul ieftin din producţia internă şi să se pregătească pentru o creştere substanţială a dependenţei energetice faţă de vecinii de la Răsărit. Astăzi, România importă aproximativ o treime din gazul natural. În funcţie de eforturile tehnice ale OMV, procentul importurilor va creşte până la 50% sau chiar 60%, urmând inevitabil să se apropie asimptotic de cifra magică de 100%. Uniunea Europeană încearcă să-şi asigure un grad sporit de independenţă energetică, dar românilor de rând nu li s-a explicat că o parte a acestei „independenţe” (oricum efemere) a ţărilor bogate din UE va fi asigurată de gazele din subsolul României, exploatate cu o redevenţă microscopică şi exportate în Vest.
PS: Ştirea despre începutul exporturilor în 2013 a apărut pe 17 octombrie. Cu două săptămâni înainte, subsemnatul a publicat în finalul unui editorial următorul pronostic:
„OMV poate deveni un exportator de gaze naturale, însă exportul va fi făcut nu din zăcămintele de la Marea Neagră care încă se află în stadiu de cercetare, ci din producţia internă deja existentă. Eforturile vizibile ale companiei austriece de a liberaliza piaţa de gaze naturale şi de a obţine posibilitatea exportului de gaz din România se vor materializa în următorul fel: producţia internă a României, care astăzi este livrată consumatorilor interni la preţ preferenţial, va fi exportată în baza existenţei unei pieţe libere paneuropene a gazului, iar preţul pentru consumatorii interni va fi „liberalizat” adică va fi stabilit la nivelul european. Evident, producţia internă care va fi exportată de către OMV, va trebui să fie înlocuită din import. Numele companiei care va asigura livrările de gaz pentru a compensa exporturile OMV este uşor de ghicit.”
Se pare că am avut dreptate.
Autor: Valentin Mândrăşescu
Sursa: romanian.ruvr.ru