Acesta este titlul celui mai recent volum semnat de filosoful Mircea Arman, apărut în 2020 la Editura Tribuna din Cluj-Napoca. Personalitate culturală de o mare anvergură, Mircea Arman s-a impus în filosofia actuală prin consistența și consecvența operei sale, cea mai importantă recunoaștere venind în 2015 din partea Academiei Române, care i-a acordat Premiul „Ion Petrovici” pentru Metafizica greacă, un volum apărut în 2013 la Editura Academiei Române în colaborare cu Editura Tribuna care aduce o viziune nouă, inedită asupra filosofiei grecești.
Printre numeroasele lucrări de filozofie publicate de Mircea Arman se numără și Poezia ca adevăr și autenticitate. O cercetare fenomenologică (2004), Despre divin, poetic și filosofic în gândirea preplatonică (2004) sau O istorie critică a metafizicii occidentale, vol. I (2007 și II (2010). De remarcat și traducerea în colaborare cu Dorin Gabriel Tilinca a cunoscutei lucrări a lui Martin Heidegger, Sein und Zeit (în românește Fiire și timp, apărută la Editura Grinta în 2001), precum și intensa corespondență cu marele logician român Anton Dumitriu, al cărui discipol a fost. Din 2013, Mircea Arman conduce Revista Tribuna, sub managementul său istorica publicație devenind cea mai importantă revistă de cultură din România, promovată în străinătate, singura revistă de la noi care are difuzare și abonamente în afara țării, respectiv în Germania, Franța și SUA.
Prin Eseu asupra structurii imaginativului uman, filosoful clujean propune o lucrare inedită atât din punct de vedere tematic, stilistic, cât și ca organizare a conținuturilor în jurul unor concepte filosofice ordonatoare. „Lucrarea de faţă îşi propune, dintr-un bun început, o viziune mai puţin obişnuită asupra unor aspecte ce ţin de natura însăşi a culturii și a raportării omului față de lume. Este departe de noi gîndul de a aborda această problemă din perspectiva uneia sau alteia dintre şcolile filosofice existente.[…] Ceea ce va constitui neobişnuitul excursului nostru va fi nu atît problematica în sine ci, mai degrabă, unghiul din care va fi privită problema filosofiei, poeziei, a artei, moralei, religiei și științei.” – scrie Mircea Arman în debutul cărții sale. Studiul aduce un concept nou și absolut original în filosofia europeană, vorbim aici despre capacitatea imaginativă umană ca o „facultate specifică omului, și numai lui, de a crea lumi posibile al căror sens rațional este atît explicit cît și implicit” – spune autorul – care presupune, așadar, capacitatea de a crea lumi posibile ex nihilo. „Această capacitate este responsabilă de valorizarea și aducerea la înțelegere a realității dar și de poieza acesteia. Tot această capacitate, specifică omului și numai lui, este responsabilă de înțelegerea și situarea opozitivă față de lume, dar și de absolut tot ceea ce a creat vreodată omul, de la opera de artă la descoperirea științifică și dezvoltarea tehnică.[…]Acest concept care, repetăm, ne aparține în exclusivitate și nu a mai fost dezvoltat în filosofia europeană (cel puțin atât cât cunoaștem noi) implică acea capacitate specifică numai omului de a crea lumi posibile (nu de tipologie leibniziană, care sunt de «tip model»)” – mai spune Mircea Arman.
Lucrarea a și stârnit interesul criticilor și al autorilor de specialitate, la mai puțin de o lună de la publicarea sa au apărut primele reacții scrise, o recenzie fiind găzduită deja în paginile Tribunei. Există toate premisele că Eseu asupra structurii imaginativului uman se va impune ca reper în filosofia românească, atât prin conceptul original pe care-l propune cât și prin excepționala deschidere extra-teoretică asupra posibilităților de cunoaștere, precum și a parcursului spre adevăr prin prisma structurii imaginative poietice specifice omului și numai lui, după cum arată și demonstrează Mircea Arman.
Bianca Miron