Bunicul își făcea o cruce mare dimineața înainte să pornească în noua zi. Bunica se închina înainte să frământe pâinea. Toți bătrânii noștri făceau totul dăruind Domnului roadele muncii lor și toate poverile lor. Erau în pace!
Niciunul dintre ei nu se întreba dacă Dumnezeu era acolo Sus, sau nu. Știau că e acolo. Știau că este Viu și alături de ei. Un neam de supraviețuitori. Cu multă dragoste în suflete! Bătrânii noștri, ai tuturor. Viața lor era simplă. Faci ce spune El și toate celelalte se vor adăuga. Nu exista îndoială. Funcționa matematic. Cele bune și cele grele tot El le dădea sau le ridica.
Fără tăgadă.
Așa a funcționat neamul românesc de la începuturile lui creștine. Nu se întrebau, nu făceau conferințe, nu ispiteau pe Domnul. Nu aveau frică și nici temeri că nu vor putea să-și creasca pruncii din bătătură. Și erau mulți. Un tuci de mămăligă cu o strachină cu lapte luat de la vacă sau oaie și brânza de la stână a facut neamul ăsta românesc un neam de Paveli.
Drept mulțumire de la Domnul! Pentru smerenia neamului și pentru ascultare. Domnul Le-a dăruit voievozi în duhovnicie. Oameni în trup, cu suflete de îngeri. A semănat neamul de Paveli cu duhovnici ce aveau măsuri atât de mari în rugăciune, încât noi, cei de azi nici nu putem să ne gândim, darămite să mai și înțelegem. Neamul și-a onorat voievozii duhovnicești cum se cuvenea. Cu cușmele în mână și sufletele așezate în rând la binecuvântare. A lor! A duhovnicilor. A celor ce aveau câteodată 4 clase, dar aveau „doctoratele” date cu însuși Dumnezeu! Ce școală poate fi mai mare?!
Rând pe rând batrânii ne-au plecat, duhovnicii s-au făcut sfinți după Har și neamul s-a transformat în popor. După care, în cetățeni. Adică în oameni goi sufletește, care aleargă după motivaționali care să-i învețe că ei sunt dumnezei. Viclenia celui rău nu are limită.
Când un neam se transformă în popor, apar Saulii. De nicăieri. Cei care conduc. Oamenii vânduți celui rău. Pentru că nu mai pot omorî cu pietre credincioșii, îi omoară cu legea. Și astfel un neam întreg este hăituit de Saul. Cu multe fețe. Cu „binele și interesul național” în gură și cu arginții trădării în buzunare. Îi vedem peste tot. Apar de niciunde, zămisliți de fariseii și „învățații” din servicii. Apar interesele personale, și vânzătorii. Nu mai poartă pietre în mână, nu mai lapidează. Cenzurează și anulează dreptul de a fi OM! Nu mai umblă după credincioși. Închid direct bisericile, transformă viitorul pruncilor în iad, îți șoptesc ca șerpii la urechi despre „binele cu forța”.
Inventează crize, dușmani pe la granițe, frici nebune de boli închipuite, pentru ca Șarpele cel mare să aibă visteria plină. Cu arginți și medicamente. Noile fabrici de armament. Nu mai omoară cu piatra, cu biciul ci doar cu pilula. Și cu influencerii. Și cu media. E mai sigur așa și fără răspundere. În fața oamenilor. Care nu văd, nu aud, nu înțeleg nimic. Pentru că ei sunt toți motivaționali. Își repeta in oglindă cât de bogați, frumoși, tineri și puternici vor deveni ei. Patimile s-au transformat în virtuți! În poporul condus de Sauli!
Să nu uităm însă, că Saul a plecat pe Drumul Damascului și Mântuitorul a strigat: „Saule, Saule, de ce mă prigonești?”. Până și învățatul de Saul a înțeles că El e Dumnezeu deși nu L-a cunoscut. Atăt de mare a fost dragostea Domnului pentru oameni, încât El l-a ales pe cel mai învățat și crud asupritor să-l facă Apostolul Neamurilor. Mare taină și lucrare dumnezeească. Dincolo de puterea noastră de a înțelege.
Poate și neamul nostru creștin ortodox este pe Drumul Damascului. Poate și neamul nostru creștin ortodox, într-o zi va înțelege că ne trebuie un Pavel ca noi toți să revenim din nou la starea corectă a bătrânilor noștri. Și cine știe, dintre noi, în marea Lui Milă și Îndurare, Va lucra tainic și Va transforma un Saul într-un Pavel!
Ar putea fi Învierea neamului. Ar putea fi izbăvirea noastră a tuturor!
Să nu lăsăm copiilor noștri un popor de Sauli.
Doar un neam de Paveli!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Autor: Zoe Dantes