Dosarul ucrainean devine unul din ce în ce mai dubios pentru întreg Occidentul Colectiv. După toată defilarea clovnilor occidentali pe la Kiev, după zeci, sute și mii de discursuri sforăitoare, după milioane de tone de minciuni, construcția se dărâmă. Narativul ucrainean se destramă de la o zi la alta. Tot mai mulți oameni se întreabă de ce trebuie ei să subvenționeze dezastrul de-acolo și, mai mult, se uită cu groază la ceea ce generic se numește „dosarul reconstrucției Ucrainei”.
În general, după un război vine partea bănoasă, adică reconstrucția. Despre ce e vorba? Bagi niște bani în amărâți și-i lași în fundul gol. O țară devastată de război e o țară pierdută, rătăcită în propria nevroză. Atunci e momentul limită în care te apuci să vinzi mărgele de sticlă contra aur. Mai țineți minte „reconstrucția Irak-ului”? În ce-a constat? Simplu: în acapararea petrolului irakian de către cele „Șapte Surori”. Atât, nimic mai mult! Doar că acum dosarul e puțin schimbat. Vom discuta mai spre sfârșitul articolului despre asta. Pe moment ne vom concentra asupra stării de fapt.
În august, un articol din The New York Times spărgea gheața anunțând peste 500 000 de morți în războiul din Ucraina(ruși și ucraineni). Articolul era fals de la cap la coadă. Spre sfârșitul lui august, într-un mesaj pe Telegram, am estimat la peste 700 000 numărul de morți din armata Ucrainei. Evident că atunci mi-a sărit toată tefelimea în cap. Deh, „șpionii ruși minte cu nerușinare”. Și uite-așa s-au activat „băeții veseli” făcându-mă subiect de investigație prin site-urile anonime ale propagandiștilor activând sub denumirea generică de „jurnaliști de investigațe”(sic!). Oups, pare că i-a durut.
Chestia interesantă e că subsemnatul a estimat destul de conservator, dat fiind numărul recent care aud că a fost comunicat pe un post TV ucrainean: peste 1,2 milioane de morți și dispăruți din armata Ucrainei. V-ați trezit? Subsemnatul spunea în mesajul amintit că Zelensky și-a făcut praf o armată, doar că, prin prisma informațiilor recente, constatăm ca la Radio Erevan: „n-a fost una, ci au fost două și n-a câștigat, ci a pierdut”. Cum e posibil, totuși, ca un post TV din Ucraina să dea o asemenea știre? Să aibă legătură cu vizita lui Lloyd Austin de la Kiev.
Tot legat de vizita lui Austin(Powers?), un canal Telegram ucrainean dezvăluie o chestie interesantă. Șeful Pentagonului i-a propus lui Zelenskyi să returneze cele 7 tancuri Abrams care încă n-au fost distruse de ruși. S-a vorbit inițial de vreo 31 de tancuri care vor fi cedate de către SUA Ucrainei. Se pare că nu au fost trimise decât 14 sau 17 tancuri. 4 dintre acestea știm clar că au fost distruse de către uși în timp ce erau transportate . 3 au fost distruse în condiții suspecte în zona Nikolaiev. Anumite surse susțin că de la transportul impropriu, dar pare de râsul curcilor. Rușii susțin că au capturat unul intact pe care l-au trimis pentru studiu unui laborator din Kaliningrad și că au mai distrus două. Or fi cele trei „transportate impropriu”? Cert este că, la ora actuală, Ucraina ar mai avea vreo 7 Abrams-uri pe care Lloyd Austin le-ar vrea returnate contra a … 28 de tancuri Leopard-2 pe care SUA le-a achiziționat de la state terțe. Interesant!
Doar că treburile nu se opresc aici. Același canal informează că, după vizita lui Austin Powers Lloyd, s-au înfierbântat teribil apele la Kiev deoarece acesta a declarat că s-a întâlnit cu „liderii Ucrainei”. Și cum piticul porno nu suportă concurența, pare că se află în plin proces de belire a celorlalți doi pretendenți. Pentru cei care nu știu, puterea la Kiev se împarte acum între Zelnskyi, Zalujnîi și Oleksandr Sîrskyi. Teoretic, atârt Zalujîi cât și Sîrskyi sunt subordonații lui Zelenskyi, doar că fiecare dintre ei tânjește la puterea supremă, bazându-se pe forțele armate din subordine. De aceea nu este exclus să vedem în scurt timp întărindu-se luptele intestine la vârf, mai ales prin prisma faptului că lui Zelenskyi i se tot sugerează să plece. Însă, aflându-se sub influența drogurilor și a imensului său orgoliu, nu e exclus să vedem o deviere a sa prin uzurparea puterii totale.
În acest caz, consider că tot ceea ce se întâmplă acolo e un semn că forțele Occidentului fac pregătiri pentru reinventarea scenariului Ceaușescu. Doar nu credeți că e întâmplătoare publicarea facturii de la bijuteriile doamnei achiziționate în SUA. La fel cum, tot neîntâmplătoare e și dezvăluirea la un post TV ucrainean a imensului număr de victime. Sunt fire preliminare, menite a pregăti terenul narativului cu „odiosul dictator”. De altfel, în luna decembrie urmează să se facă o nouă mobilizare generală în Ucraina, mobilizare care ar trebui să trimită un nou contingent de carne la tocat în linia întâi. La fel de paradoxală este, în acest context, apariția criticilor deschise la adresa narativului contraofensivei. Un soldat ucrainean, de exemplu, se filmează arătând cât de falimentară a fost contraofensiva din sud, unde armata lor s-a lovit de zona exemplar pusă la punct de ruși, astfel încât a rezultat un număr imens de pierderi inutile. Din același context, înțeleg că e o nemulțumire teribilă în populație din cauza faptului că nu mai au vești de la cei trimiși pe front. Comandanții direcți nu mai raportează pierderile decât atunci când acestea devin prea mari pentru a mai fi acoperite. De asemenea, ceilalți, blochează știrile despre morți, iar familiile tot caută salvarea într-o speranță deșartă. Astfel, anunțarea „marii concentrări” din decembrie are toate ingredientele unui eșec spectaculos care, cel mai probabil, va fi scăpat de sub control. Recrutorii au primit puteri extinse, pot legitima oamenii pe străzi și-i pot opri pe cei „eligibili”. E un regim de teroare și tare mi-e că SBU lucrează direct cu SUA, cam la fel cum, în 1989, Securitatea noastră lucra cu URSS-ul lui Gorbaciov.
Poate vă întrebați de ce e necesar să plece piticul porno de la Kiev. La urma urmei el a dus tot greul și în capul său se sparg toate oalele. Probabil, dacă va accepta calea sugerată de „aliații occidentali” va putea să se bucure într-un total anonimat de agoniseala sa de până acum. Dacă însă va face un pas lateral, cu siguranță va fi executat. El, scoțându-și la iveală tot talentul actoricesc, vrea să joace rolul nebunului care crede în victorie. Doar că s-ar putea ca ăsta să fie rolul vieții lui la propriu, cunoscut fiind că acest tip de nebun o sfârșeșete rapid între patru scânduri.
Oricum viața sa atârnă de-un fir de ață tocmai ca efect al scandalului post-conflict. Ce tratat ar putea fi semnat cu rușii? Fără doar și poate, unul în care Ucraina cedează cel puțin ce s-a eliberat până acum și este demilitarizată complet. În perspectiva unui asemenea scenariu, se va pune în discuție problema reconstrucției. Dar, așa cum spuneam la începutul articolului, reconstrucția e un business, nu un ajutor. Cei care cred altfel sunt, pur și simplu, naivi. Însă aici intervine cea mai mare problemă: de ce ar investi cineva ceva în reconstrucția Ucrainei în condițiile în care ceea ce era de luat deja s-a luat? Surprinși de întrebare? Stați să înțelegeți: resursele și puterea industrială sunt concentrate în estul țării, care acum se află la ruși, în timp ce agricultura – celălalt vârf al economiei Ucrainei – este deja cedată unui băiat, Larry Fink pe numele său. Cu ce anume va mai atrage Ucraina atenția șacalilor? Probabil că mai sunt ceva segmente, dar insignifiante, astfel încât inclusiv încheierea războiului va cauza probleme de imagine, de care nici americanii și nici europenii nu au chef în anul electoral care urmează.
Cu alte cuvinte, luați-vă floricele aproape și așteptați spectacolul. „Scenariul Ceaușescu” e cel mai facil de pus în scenă, iar luna decembrie stă să înceapă. Mai țineți minte când îi acuza Zelenskyi pe ruși că vor să pună la punct un maidan? Și noi, în 1989, aveam impresia că „ajutorul” cu Revoluția vine din Vest, când el era pus la care tocmai de la tovarășii sovietici. Acum devine cert că, pentru acoperirea oricărui scandal, se cere de urgență un tiran, iar tiranul nici nu știe cât de aproape de grumazul său se află ghilotina istoriei.
Autor: Dan Diaconu