Natia romana traieste astazi din amintirile a ceea ce a fost. A fost odata o scoala romaneasca performanta, astazi aproape distrusa.
De 20 de ani asistam indiferenti sau / si neputinciosi la degradarea sistemului romanesc de invatamant, la o deriva institutional-functionala. Asistam la tot felul de reforme initiate de personajele trecatoare care se perinda pe scaunele din varful ierarhiei ministerului Educatiei.
Pentru ca educatia este bugetata in proportie covarsitor de mare de la bugetul de stat, adica din bani publici, ne ducem firesc la ideea ca doar cine nu vrea nu invata, ba mai mult decat atat, daca nu vrea, legislatia in vigoare il obliga. Nu ca nu ar trebui sa fie asa. Dimpotriva, invatatmant de 10 clase obligatoriu si gratuit asa dupa cum sustine legislatia romaneasca in vigoare. Mai mult decat atat, ar fi necesara continuarea educatiei pana la finalizarea studiilor ori cu examenul de bacalaureat (care sa fie UNIC!) ori cu scoala profesionala. Problema consta in cine si ce ii invata pe copii Romaniei.
De mai bine de 20 de ani optam mereu pentru schimbare de dragul schimbarii, fara sa avem coerenta si strategie. Manuale alternative, bacalaureat diferentiat, clasa pregatitoare(clasa 0), Aceasta incoerenta are ca si consecinta generatii de copii dezorientati si fara orizont, generatii de adulti fara perspectiva si ce e mai grav decat lipsa de perspectiva este si lipsa de radacini. Este una din cauzele fundamentale a ceea ce suntem astazi ca natie, ca popor.
Conform datelor furnizate de Institutul National de Statistica (INSSE), referitor la cifrele inregistrate in sistemul de invatamant, am fi tentati sa concluzionam cam asa: In conditiile in care numarul cadrelor didactice a ramas aproximativ constant de-a lungul anilor (cu fluctuatii de la -5% la +3% de la an la an), Romania inregistreaza o scadere cu 15% a populatiei scolare comparativ cu anul 1990, procent pe care il regasim si in cadrul analizei pe nivele de educatie, insa remarcam o crestere infioratoare a numarului de studenti. (79% – peste 700 000 de studenti diferenta dintre care peste 200 000 de student la invatamant la distanta). O stim deja, o observam zi de zi in jurul nostrum, insa cifrele parca ma strang in spate! Goana dupa studii superioare, goana dupa diplome si foamea de bani a universitatilor a transformat educatia intr-un comert cu diplome si a dus la scaderea calitatii actului educational, la furnizarea de generatii slab pregatite profesional, dovada sta incapacitatea de integrare pe piata muncii a absolventilor de studii superioare si procentul mare de someri cu studii superioare. De mentionat si faptul ca domeniile de scolarizare / specializare nu corespunde decat in mica masura cu domeniile de absortie a fortei de munca. Studentii, in cazul in care reusesc sa isi gaseasca loc de munca, nu profeseaza in domeniul in care au fost pregatiti. Intuim, fara a mai avea curajul de a face calcule financiare, risipa de resurse alocate pe parcursul procesului de educatie. La acelasi capitol (risipa resurselor) intra si alungarea oamenilor gata scolarizati, educati, competitive deci, peste granitele Romaniei. Acesti bani ar trebui imputati cuiva. Dar cui, caci responsabilitatea actului de educatie o poarta Nimeni, diverse echipe ministeriale apartinand diferitelor guvernari de diferite culori politice. Si nici una dintre ele nu a platit pentru dezastrul pe care il inregistram acum in procesul educational. Exodul creierelor naste pustiul din sufletul tarii. Asa ne-au indemnat carmuitorii natiei in ultimii ani. Daca nu reusim sa ne realizam profesional si personal intre granitele Romaniei, pe pamantul natal, sa plecam. Numai ca, plecand, am pustiit poporul de valoarea lui, l-am lasat o masa amorfa fara identitate nationala. „Partir, c’ est mourir un peu.” (Edmond Haraucourt).
Intr-o lume competitiva se impune in invatamantul de stat, deci, reintroducerea admiterii la liceu, treapta a II-a pentru eventuala reorientare profesionala, existenta bacalaureatului UNIC si obligativitatea admiterii la universitate.
Revenirea la normalitate are sanse reale de reusita, mai ales daca luam in considerare ca una din masurile ce consideram ca se impun – reinfiintarea scolilor profesionale – se implementeaza incepand cu anul scolar 2012.
Asa dupa cum remarca acad. Dinu C. Giurescu “Noua lege a educatiei favorizeaza formarea unei generatii fara identitate nationala.”
Cerem, deci public reprezentantilor clasei politice actuale, proaspat instalatilor pe fotoliile de parlamentari liderilor de opinie, conducatori ai destinelor acestei natii sa se exprime cu privire la aceasta propunere a noastra: revenirea la sistemul de invatamant dinainte de ’89!
Autor: gandeste.org