Am văzut zilele acestea prestația lui Victor Orban în întâlnirile și interviurile pe care le-a dat în ultimele zile. Știu că sunt suveraniști care au alergie la Orban, despre progresiști nu mai vorbim, pentru ei este un alter ego al lui Putin, dar ce am văzut în aceste ultime zile îmi demonstrează că este cea mai lucidă și curajoasă voce din UE.
De altfel se vede faptul că îl irită până la sufocare pe piticul cu nările în făină care și-a dus țara în dezastru și și-a decimat poporul, dar îi enervează și pe liderii de carton ai Europei, cei care se închină la imaginea cu aureolă de scârnă a lui Soros.
Vreți sau nu vreți, Orban este un mare om de stat. Dacă aș fi fost maghiar, aș fi fost mândru cu asemenea lider.
Stă ca un pilon al autodeterminării în flancul estic al Europei de zeci de ani, cu ajutorul unui aparat de stat și mai ales a unor servicii care stau în slujba poporului maghiar, iar acum îi are alături pe Fico în Slovacia (care a fost la un pas de a fi asasinat) și, de zilele trecute, pe Babis în Cehia. Plus un președinte al Poloniei care mai pune stavilă guvernului rebutului globalist Donald Tusk.
Din nefericire, la noi serviciile globaliste au plantat o păpușă defectă care se face de râs și când merge, și când deschide gura.
Imaginați-vă o clipă cum ar fi arătat România acum cu Georgescu președinte.
Mie, cel puțin, nu mi-ar fi fost rușine cu el în fruntea statului, așa cum îmi este acum.
Problema esențială însă este că România, datorită acestor trădători, este într-o derivă geostrategică care ne poate costa totul.
Și când spun “totul”, nu este o figură de stil.
Suntem într-un pericol uriaș, echivalent cu cel din începutul anului 1940.
Dacă nu învățăm nimic din istorie – iar securiștii habar nu o au, ei sunt doar slugile tâmpe ale elitelor de la Bruxelles și ale globaliștilor americani – nu avem încotro și o vom repeta.
Este o frază uzată deja de la atâta repetare, dar exprimă o constatare care este ciclică: în politică, lipsa de viziune, prostia și trădarea nu se iartă.
Iar de suferit, suferă popoarele.
Autor: Iulian Capsali