”Bugetul SRI este dublu față de cel al întregii cercetări românești, dar ia bani și de la Ministerul Cercetării.”
Poftim? Da, e o realitate: bugetul acela minuscul e ras de structurile de putere – noua cercetare românească.
Asta-mi amintește de un banc sinistru de pe vremuri. Să-l adaptăm puțin.
Arheologii de la un centru de cercetare în timpul săpăturilor arheologice dau peste un cadavru bine conservat. Fac studii, cheamă specialiști din diverse domenii să afle despre cine, ce e vorba. Arheologi, antropologi, etnografi, medici și chimiști își bat capul. Nimic. Nu pot da un răspuns științific clar.
Cei de la SRI află despre situație. Vin și spun: dați-ne nouă bugetul pe cercetare și vă spunem cu exactitate cine e ”subiectul cercetării”.
– Cum adică? Cele mai bune minți ale științei românești nu reușesc și voi o să reușiți?
– Da, avem metodele cele mai avansate. Știință pe pâine.
Iau bugetul și doar după câteva ore vin specialiștii de la SRI cu rezultatele.
– Și cum ați reușit așa repede să găsiți răspunsul? se întreabă nedumeriți cercetătorii.
– E foarte simplu: cadavrul a recunoscut…
Cam asta este istoria viitoare a cercetării românești: pe mâini sigure. O să recunoaștem tot: și ce nu am făcut. Vor vorbi și morții. Au metode științifice și mai ales buget.
Autor: Vasile Ernu