Povestea cu tabăra de vacanță a șoimilor patriei și pionierilor noilor vremuri prinși în Dubai ne dezvăluie – dincolo de cazul punctual – câteva chestiuni fundamentale legate de sistemul de școlarizare.
E un subiect pe care-l urmăresc de ani de zile: istoria aceasta confirmă ca la carte ipotezele și datele adunate.
Mai întâi: cum se configurează percepția viitorului – aspirațiilor. Timpul liber e foarte important în această ecuație.
De exemplu, anii 60-80, pe care-i cunosc bine: timpul liber – gen vacanțe, deplasări organizate de sistemul educațional – erau axate pe trei elemente cheie.
Primul: educație, adică acumularea de cunoștințe teoretice și practice de la mers prin muzee , orașe etc până la munci voluntare sau agricole patriotice (așa se numeau, pentru cine nu le-a prins).
Doi: elementul patriotic – sistemul avea grijă să te familiarizeze cu marile mituri, narațiuni legate de valorile pe care el le credea esențiale. Și asta e un trend global nu doar la noi – la noi doar a fost dus în exces. De aici și toate vizitele pe la tot soiul de locuri legate de istorii cu eroi și evenimente sacre.
Trei: sport. Se făcea enorm de multă activitate sportivă, deplasări axate pe mișcare, sport. Chiar și acel turism sportiv era foarte mult axat pe corp.
Toată aceste trei elemente aveau o ideologie în spate: sau un anumit tip, set de valori, pe care regimul le configura pentru a produce un anumit tip de cetățean.
Regimul dorea un cetățean devotat, care să-și iubească țara și care să fie sănătos: bun de fabrică, uzină și luptă. Un homo faber devotat.
Acum școala nu mai are o ideologie îmi veți spune. Serios?
Ba da – când școala nu are o ideologie, un set de valori asumat – această ideologie o produc alții. De la influiensări, la trendsetteri, la mass-media, corporații și toți cei la care se uită copiii și părinții în gură.
Ce sunt ”auxiliarele”? 10001 de auxiliare pe care le cumpărăm toată ziua? E un comerț – scoala devine butic iar profii sunt nevoiți să vândă auxiliare ca la tarabă.
Ce sunt meditațiile? Comercializarea orelor, materiilor care ar trebui să fie gratuite și accesibile tuturor? Este o comercializare a cunoașterii care duce la crearea unui sistem total inechitabil și inegal. Cunoaște -învață doar cel ce are bani.
Asta e doar începutul.
Timpul liber este însă mai reprezentativ.
Tendința de ceva ani este legată de această transformare a școlii în Agenție de Turism care vinde copiilor și părinților diverse deplasări.
În cazul dat Dubai e cumva cireașa de pe tort care ne arată nivelul de sus și dominant al aspirațiilor și care ne spune ce tip de ideologie domină ”producția actuală de oameni”.
Copiii se uită pe tik-tok în gura unora, părinții în gura altora dar care predică aceleași aspirații: viața ca un supermarket de consum și distracție.
Nu mai e nevoie de vechile skilluri ale omului muncitor care produce – ci e nevoie de noi skilluri ale omului care doar consumă și se distrează.
Ce este munca? Un selfie în Dubai. Ce trebuie să știi bine? Mărcile de pe tine….
Aceste elemente configurează viitorul și felul de pregătire a noului tip uman care nu mai trebuie să fie un om care produce ci unul care consumă.
Copiii nu au nicio vină – noi, cei maturi, și mai ales sistemul de educație și cel formativ din jurul nostru …. cam da.
În momentul în care timpul liber e dominat de scrollare pe tik tok și mall cu vacanțe în zone de consum tip Dubai… totul e clar.
Bagi bușteanul în sistem și iese Pinocchio de Dubai
Școala actuală nu are ideologie? Ba are una pe față: omul nou actual trebuie să fie un perfect consumator gata deprimat.
Eu revin la ideea: școala trebuie să ne pregătească de Apocalipsă – cu restul ne descurcăm.
PS. Da, e nevoie de reglementări – cu acest comerț excesiv în școli. Și sper să apară o reacție la toată această demență comercială care deja ne-a formatat mintea și viitorul.
Și Dubaiul nostru din anii 80.
Autor: Vasile Ernu