Premierul ne spune clar: reprezint interesul lui 1 %. Halucinant.
Premierul Cîțu este întrebat ce părere are despre inflația care afectează viața grosului populației acestei țări. Ce crede despre asta: ” Isărescu: Inflația va fi în jur 5,6% la sfârșitul anului”. O inflație care va afecta prețurile, va sărăci populația și așa precară.
Premierul vine cu un răspuns aiuritor: “Este o estimare a BNR. Ieri însă am văzut cifre interesante, cum mai mult de 1% dintre angajații din România au un salariu mai mare de 3.000 euro net și cum crește ponderea celor care au peste 1000 de euro net.”
Adică: eu reprezint interesele lui 1 % din cetățenii acestei țări. Restul? Ghinion. Câți sunt cu salarii minime? Câți vor fi afectați de inflație? Nu mă interesează – eu, Cîțu, știu că acel 1 % pe care-l reprezint e la adăpost.
Pe bune: noi de ce trebuie să mai plătim impozite? Că de votat e evident că nu-și mai are nici un rost.
E clar: actualul prim-ministru & co nu este interesat de soarta celor 99%. O spune cinic.
Până și cele mai catastrofale guvernări încercau să reprezinte cât de cât măcar 30-40% din interesele cetățenilor acestei țări. Măcar să mimeze îngrijorarea.
Cîțu o spune cinic: 1% care câștigă peste 3000 euro contează. Restul – ghinion. Sau vorba ministrei muncii la fel de cinică – Raluca Turcan : să-și mai ia un job.
Păi până și regimurile de ocupație încearcă să reprezinte interesele unei populații mai mari pentru că au o camarilă și grupuri mai extinse: pentru că vor pace socială.
Guvernul Cîțu se pare că vrea să reducă statul la o reprezentare pentru 1 % ca pe Wall-Street: 1% de aur important și 99% de umplutură abandonat.
Un astfel de cinism încă nu am văzut în România de 30 de ani de cânt sunt aici: și au fost la putere mulți cinici.
Și e 10 august: nu toate protestele aduc ceea ce visam. Sau poate ca da?
Iată că visul poate deveni coșmar real.
PS: Asta e logica în care a vorbit prim-ministru: eu am tradus popular sensul vorbelor (asta pentru fani)
PS1. Premierul Florin Cîţu, întrebat cât costă o franzelă: “Nu mănânc pâine”
Autor: Vasile Ernu