“Bugetarii si pensionarii nu produc nimic – doar costa – enorm – luând de la partea productiva a societății. Parazitul își va omori în curând gazda, sugand prea mult sânge.” Andrei Caramitru
1. Sa explice dl. Caramitru ce anume produce in plus un profesor din privat fata de unul de la stat, un medic de la un spital privat fata de unul de la stat sau un inginer de la un SRL fata de unul bugetar.
Concret, pe cifre. De ex., sa spuna ca un profesor la privat are norma de 100 de copii, nu 30, iar toti elevii devin sefi de corporatii. A, ce sa vezi? Toti, la meserii si atributii identice, “produc” sau nu fix la fel, indiferent de locul de munca: stat sau privat.
2. Cam in 5 ani o sa inceapa, la modul serios, sa curga pensionarii care au lucrat exclusiv in mediul privat. Cei care dupa Revolutie au avut ca prim loc de munca unul in mediul privat si asa au ramas.
Atunci sa vezi distractie! Ca nu mai poti acuza statul pentru banii primiti in plic, neplata contributiilor sau pentru neglijenta angajatorului. Apari in sistem ca ai contribuit cu 3 lei, asa o sa ai si pensia. Inclusiv IT-istii vietii o sa faca – asta e – 65 de ani la un moment dat. Nu-i mai tine nimeni, nici macar pe post de colaborator, ca nu mai duc, vin in permanenta unii noi, mai performanti si asta daca nu cumva ii inlocuieste pe toti AI. Si iata cum toti libertarienii supremi o sa invete care e rolul statului, o sa toceasca usile pe la Casa de pensii si o sa devina brusc interesati de politica.
3. Cand se vorbeste despre cei care nu voteaza, lumea se refera instinctiv la cei “dezamagiti” de politica. Astia sunt recuperabili. Pentru ca existenta unei dezamagiri ingaduie si aparitia unui sentiment contrariu, de entuziasm.
Dar, mai nou, marea masa a non-votantilor e formata din tineri pana in 35 de ani care dispretuiesc politica si statul si le ignora total.
Portretul robot – tineri, necasatoriti sau cuplati cu specimene identice, corporatisti sau mici antreprenori, care traiesc in bula lor de corporatie, prin cafenele si locuri de intalnire la moda, care dispretuiesc profund statul, legile si politica, dar din postura omului care nu stie absolut nimic despre ele (vag poate stiu cine e presedinte sau primar general) si aceasta nestiinta le da iluzia ferma ca ei vietuiesc independent si doar prin forte proprii, fara a avea nevoie de stat sau de politicieni. Pana-i loveste in freza vreo schimbare legislativa care-i afecteaza. Asta rar, daca afla de ea. Sunt doar aparent politicosi, pe fond sunt extrem de irascibili. Violenta de frustrare. Nu sunt bagati in ghetouri, dar si le-au facut singuri. Lucreaza in blocuri de sticla si fier, isi cumpara apartamente in blocuri de sticla si fier si petrec vacantele idem. Isi dau copiii doar la “privat” (nefiind multumiti de calitate, dar oripilandu-i ideea de gradinite/scoli publice), au asigurari de sanatate private, beau si mananca chestii proaste, dar pompos denumite.
Astia-s multi si vin deja valuri. Poti doar sa le folosesti imbecilitatea superioara si sablonul ca sa-i stapanesti. Si din cand in cand, poti sa-i transformi in votanti de unica folosinta.
Autor: Valentina Serbanescu