De-o vreme mă tot întreb: până unde pot merge în politică, mână în mână, recunoştinţa şi compromisul? Până la pierderea totală a onoarei? Până la constituirea unui grup infracţional? Până la trădarea de ţară?
Traian Băsescu ne-a obişnuit cu genul acesta de raţionament: “eu v-am numit, eu v-am făcut mari, voi trebuie să-mi fiţi recunoscători până în pânzele albe! Necondiţionat fideli!” De aceea a fost atât de consternat şi s-a supărat atât de tare când trei de-ai lui i-au arestat pe alţi trei de-ai lui.
Klaus Iohannis a numit şi el câţiva apropiaţi în posturi importante. Nu chiar ca Traian Băsescu, lipsindu-i vitalitatea, spiritul de iniţiativă şi impetuozitatea acestuia, dar, oricum… N-o pun neapărat la socoteală pe Laura Kovesi, ea fiind un soi de moştenire otrăvită de care mai degrabă s-a temut să se descotorosească; dar îl văd total ca “omul lui”, ales şi numit de el, după ce a devenit preşedinte, pe Eduard Hellvig, şeful SRI.
Nu am, deocamdată, motive să-l consider pe domnul Hellvig, ca isprăvi dubioase, alături de celebrii Coldea şi Kovesi. Aceşti Bonnie & Klyde ai recentei noastre politici dâmboviţene au fost născuţi de mintea infracţională şi criteriile de selecţie perverse ale tătucului lor spiritual, greu de egalat în rele de un personaj vegetal precum succesorul său la Cotroceni.
Domnul Hellvig nu a apărut din neant, tras de ciuf, la vedere, de o mână şi un spirit de barbugiu, când nu realizase nimic în viaţă. Domnul Hellvig, înainte de a fi numit şef la SRI, avea o carieră politică. A fost deputat, europarlamentar, consilier personal al lui Mugur Isărescu şi al lui Crin Antonescu, ministru. În plus, a absolvit o facultate serioasă la o universitate serioasă, ceea ce oferă niscaiva garanţii de calitate umană şi respect de sine. În aceste condiţii, recunoştinţa sa faţă de Klaus Iohannis ar trebui să fie temperată de un anume orgoliu al propriei valori. Oare este?
Până în prezent, Eduard Hellvig a făcut nişte mişcări încurajatoare în direcţia readucerii SRI în zona unei minime normalităţi. L-a trecut în rezervă pe Florian Coldea, apoi o întreagă divizie de generali din aceeaşi constelaţie cu el, a permis tacit (în sensul că nu a jugulat cu brutalitate) anumite scurgeri din interior spre a fi încadrate drept abuzuri ale trecutului şi, apoi, a fi drenate în afara instituţiei actuale etc.
Ceea ce nu a reuşit încă Eduard Hellvig este să ne convingă de un lucru foarte important: că limita până la care e dispus să-i fie recunoscător preşedintelui care l-a numit nu atinge zona compromisurilor anticonstituţionale.
E drept, nu-mi amintesc să fi fost supus, până acum, unui astfel de test. Dar acest moment lămuritor s-ar putea să fie foarte aproape. Cum ar veni peste două zile, când sunt anunţate proteste împotriva proiectului de modificare a legilor justiţiei, depus în parlament.
După agitaţia cu Ordonanţa 13 de la începutul anului, agitaţie stimulată consistent şi sofisticat de SRI-ul condus la vremea aceea de Florian Coldea, este primul moment în care vom putea verifica dacă serviciile se mai implică, abuziv şi partizan, în scoaterea oamenilor în stradă. Aceste servicii reformate de Eduard Hellvig (cum chiar domnia sa pretinde într-o declaraţie făcută astăzi (aici), afirmând că “SRI este în afara oricărui joc de putere”).
Vom vedea!
Dacă oribilele motoare de inflamat INTERNET-uil vor fi din nou pornite de SRI pentru a-i oferi preşedintelui Iohannis o masă de manevră şi de presiune cu care să blocheze încă o dată punerea de acord a legilor justiţiei cu Constituţia României, înseamnă că nici domnul Hellvig nu este mai breaz decât predecesorii săi. Înseamnă că şi Eduard Hellvig a devenit captiv al sistemului şi că toate declaraţiile sale, toate micile gesturi de reformă făcute până acum, nu sunt altceva decât fumigene, decât forme de camuflaj şi de propagandă de clan.
Cel mai recent mesaj public al preşedintelui Iohannis conţine o formulare care mie mi se pare un adevărat ordin de luptă, o parolă adresată “cui trebuie”: “sunt gata să folosesc orice mijloace…”.
Aceleaşi cuvinte magice au fost rostite de Klaus Iohannis şi în ianuarie 2017. După care, ca la ordin, 100 000 de conştiinţe libere au invadat, “spontan”, oraşele patriei.
Aşadar, atenţie la testul Hellvig: cu naţiunea sau cu facţiunea?
Duminică vom avea în stradă 5 000 sau 100 000?
SRI va juca de partea poporului sau a clicii?
Sursa: Contele de Saint Germain