Aseară m-a sunat un fost amic. După vreun an de tăcere. Ne ciondănisem, ne luasem atunci de la Iohannis, pe vremea când domnul președinte declara, în stilul lui înfoiat, că nici nu a citit protocoalele secrete și nici nu-l interesează subiectul.
Ai avut dreptate! Omul nu e cu toate țiglele pe casă!
Asta mi-a spus aseară amicul meu pe nerăsuflate, în loc de „salut”, eliberându-se parcă de o grea apăsare. Apoi a continuat, fără să mă lase să mă mir în gol:
Domnule, pot înțelege, luptă politică, opoziție, tu ești marele Gatsby, dar să te râzgâi ca domnu’ Goe și să nu-ți pese, să pui guvernul pe butuci doar așa de dileală, de draci, de răzbunare personală, de Caragiale… Poate ar trebui să-l sedeze cineva!
Ca amicul meu s-or fi revoltat mulți, ieri, și dintre aceia neîmpătimiți și onești în a dori binele țării, care credeau în buna credință a lui Klaus Iohannis. Care credeau în patriotica sa luptă cu răul, cu „ciuma roșie”, și nicidecum într-o răfuială cocoșească, de orgoliu, cu România și cu românii, a unui infatuat umflat cu pompa serviciilor secrete.
Chiar așa! Să începi cu o minciună străvezie, că ar fi vorba de o a doua remaniere în două zile, când tu singur ai spart remanierea inițială în bucăți doar pentru a arăta că încă exiști, pe post de picamer, apoi să sabotezi în felul cel mai primitiv guvernul, așa, de-al dracu’, tocmai acum când vine președinția Consiliului Europei peste noi, și să pregătești, pentru aniversarea celor 100 de ani de la Unire, un record absolut de dezbinare națională… Doamne, mare e grădina ta!!!
Noi, cei care l-am diagnosticat demult pe Klaus Iohannis cu hipertrofie de ego și hipotrofie de glagore, am primit fără mare surprindere noua lui ispravă, disprețul și iresponsabilitatea cu care a anunțat că amână pentru după 1 Decembrie analizarea cererii guvernului de a fi înlocuiți doi miniștri. Ceilalți, însă, naivii bine intenționați care îl mai creditau pe actualul președinte cu ceva virtuți de conducător, au luat literalmente foc. Precum amicul meu.
Klaus Iohannis decepționează și indignează, galopant, pe toată lumea. Cu cât decepția e mai mare, cu atât revolta care decurge din ea e mai radicală. Până și protectorii lui subterani s-au lămurit că au pariat nu pe un armăsar pur – sânge ci pe un fake care nechează și din care originale sunt doar copitele.
Ce se întâmplă în aceste zile la Realitatea TV este un exemplu tipic de repoziționare disperată a celor din tabăra iohanistă. Finanțatorii și scenariștii acestui post aservit serviciilor secrete simt nevoia să schimbe urgent macazul, cât încă nu e prea târziu, eliminându-i cu teatral cinism pe idolatrii alesului lor de până mai ieri și încercând să facă loc, în ceasul al 12-lea, unei noi opțiuni, de avarie.
Totuși, atâta fudulie zdrăngănitoare, de tinichea, și atâtea gafe, în serie, ca la un concurs de tândali, nu am mai văzut de multă vreme.
Cu evreii, cu remanierea guvernamentală, cu neprezentarea Primei Doamne la Parchet…
Ce mai, un președinte pe făraș!
Măcar dacă l-ar extrage rapid și ecologic, cu aspiratorul. Nu ar mai ieși atâta praf care să se depună, maculant, pe blazonul țării.
Autor: Contele de Saint Germain
Sursa: Conteledesaintgermain