Există câteva semnale, pe care dacă le descifrăm, fără a fi cititori în stele, putem demonstra că în România celui de-al doilea mandat al lui Klaus Iohannis urmează să se dezlănțuie un nou val de represiuni. În esență, președintele dorește să joace în forță și să aibă Guvernul său, ținând sub un control strict partidul său, și în viitorul apropiat Parlamentul său, bine controlat la rândul lui. Pentru a obține o asemenea autoritate excesivă, el va utiliza cel mai eficient instrument lăsat moștenire de statul totalitar. Și perfecționat ulterior de regimurile Iliescu și Băsescu. Se va miza din nou pe binomul SRI- DNA.
Războiul dintre Washington și Teheran, care atrage în conflict importante state ale lumii, generează, indiferent de ceea ce se va întâmpla în plan real, un complex de factori motivaționali în ceea ce privește întărirea instituțiilor de forță într-un stat labil democratic cum este România. Iar primul câștigător va fi cel mai important serviciu secret al țării, SRI, al cărui buget este în continuă creștere și care va primi un spațiu și mai mare de mișcare, în condițiile în care controlul instituțional asupra sa va slăbi.
Observăm, din perspectiva de mai sus, care este semnificația unei știri aparent banale. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin vocea președintelui acestei instituții importante a statului, doamna Corina Corbu, ne informează că ar fi încheiat un control la sânge la Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor (CNIC), aparținând SRI. De ce a organizat domnia sa acest control și în baza cărei legi, nu ne spune. Nu ne spune nici cum anume a fost organizat acest control și nici în ce direcții s-a desfășurat investigația. În schimb, aflăm că absolut totul este în ordine. Că factorul uman aproape nu contează. Că totul este automatizat în această țară în materie de interceptări. Și mai ales că totul este autorizat. Nici o autoritate din România, și cu atât mai puțin ICCJ, nu ne-a lămurit până în prezent de ce este necesar ca în România să existe un număr disproporționat de mare de interceptări raportat la populație. De ce aici se fac mai multe interceptări decât în state aflate în prima linie a războiului antiterorist și mult mai expuse riscului de spionaj militar, economic și științific. De ce au existat actori politici urmăriți prin interceptări non-stop pe parcursul a patru-cinci ani de zile, din ordinul cui s-au făcut aceste interceptări, cât au costat ele, ce beneficiu au adus și cum a fost posibil, dacă tot sistemul este automatizat și perfect pus la punct, ca fragmente din aceste interceptări să fie livrate opiniei publice de către adversarii respectivilor oameni politici. Doamna Corbu nu suflă un cuvânt despre toate acestea. Este însă interesant de aflat ce anume a determinat-o pe doamna Corbu să se bage în gura lupului, lupul fiind în acest caz opinia publică, și să țină cu tot dinadinsul să ne anunțe rituos că interceptările efectuate de SRI s-au desfășurat în bună rânduială. Ce a obligat-o să își asume această răspundere? Și mai ales cum explică doamna Corbu faptul că respectivele concluzii ale controlului sunt formulate în limbajul tipic utilizat de serviciile secrete și nicidecum în maniera practicată de magistrați. Acesta este însă doar un detaliu al unei operațiuni venite să învie mortul, să-l scoată din groapă și să îl repună în circulație.
Mortul, în acest caz, este faimosul binom SRI- DNA. El a fost conceput în baza unor protocoale despre care CCR a constatat că sunt ilegale. Protocoalele, la rândul lor, au avut drept bază, o bază în niciun caz juridică și constituțională, o decizie CSAT luată sub regimul Traian Băsescu. Dacă protocoalele sunt ilegale, cum în orice caz sunt protocoalele încheiate între instituția condusă azi de doamna Corbu, SRI și DNA, atunci înseamnă că cei care le-au semnat s-au plasat în afara legii. Și ar trebui să răspundă pentru asta. Iar consecințele protocoalelor ar trebui anulate. În primul rând, chiar de către ICCJ. Și în fine, semnatarii acestor protocole ar trebui sancționați conform legii. Dar nu vedem nimic din toate acestea. Dimpotrivă. Nebunia cea mai mare este că protocoalele încă sunt în vigoare, ceea ce înseamnă că ICCJ refuză să respecte constatările Curții Constiuționale a României. Și asta se întâmplă chiar azi.
Dar bomboana pe colivă este că unul dintre semnatarii și respectiv autorii protocoalelor incriminate de CCR este în funcție și nu oriunde, ci chiar la vârful Ministerului Justiției. Domnul Cătălin Predoiu a semnat un protocol ilegal. Cu ani în urmă, când a îndeplinit aceeași funcție de ministru al Justiției în administrația Traian Băsescu. Și când l-a slujit pe acesta îndeplinindu-i întocmai și la timp dispozițiile, orchestrând trecerea prin asumarea răspunderii, deci prin ocolirea dezbaterii publice și parlamentare, a celor patru coduri: Civil, de Procedură Civilă, Penal și de Procedură Penală. Coduri în cazul cărora, numai până în prezent și numai în baza unor sesizări făcute, CCR a descoperit sute de încălcări ale legii fundamentale. Același Cătălin Predoiu care, mințind opinia publică referitor la poziția Asociațiilor de magistrați, a bătut ferm din picior, solicitând desființarea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din magistratură. Acum, tot Cătălin Predoiu, căruia Iohannis i-a promis poziția de prim-ministru, după ce o altă panaramă, Ludovic Orban va fi mazilit, din poziția de ministru al Justiției va schimba întreaga garnitură de conducere de la nivelul Parchetelor, instalând acolo oamenii pe care Klaus Iohannis îi dorește și care, acționând în baza Binomului reînviat, din nou în parteneriat cu SRI și cu Înalta Curte, vor trece la executarea sumară a celor care se împotrivesc deciziilor de la Cotroceni.
Tocmai de aceea, SRI-ul vechi, anterior lui Eduard Hellvig, trebuie să fie declarat la fel de valid, la fel de bun și la fel de nepătat cum se pretinde a fi actuala instituție. Dacă SRI este spălat și iată, acest lucru se întâmplă chiar cu sprijinul Înaltei Curți, atunci sunt spălate și toate păcatele anterioare ale instituției, asumate în nume propriu sau în parteneriat cu DNA și cu Înalta Curte.
În zilele următoare veți auzi diverse voci mai mult sau mai puțin acoperite din presă, din rândul analiștilor, sociologilor și ale oamenilor politici, care vor sugera că dată fiind situația internațională explozivă și expunerea României, se impune întărirea instituțiilor de forță ale statului. Și, atenție, nu va fi vorba de spionajul extern. Ci, în primul și în primul rând, de spionajul intern și de Parchet. Și din nou, România se va afla în prima linie a statelor care își supraveghează la sânge proprii cetățeni.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog