Nu este o ştire de ignorat. Este semnul că Merkel începe să aibă mari necazuri. Lista semnatarilor e condimentată cu personalităţi de prim-ordin ale politicii germane (primarii Berlinului şi Hamburgului, cancelar, preşedinte, şefi ai principalelor partide, ministrul apărării, prim-miniştrii din 16 Bundesländer (landurile Germaniei), ambasadorul Germaniei în Rusia, şefi religioşi, actori celebri, oameni de ştiinţă, reprezentanţi ai lumii afacerilor şi jurnalişti reputaţi.
Dacă Merkel este binecunoscută pentru ceva caracteristic, este mai ales pentru că nu reprezintă nimic, nu crede în nimic şi tocmai această flexibilitate şi acest pragmatism au aşezat-o pe treapta de sus a politicii germane de foarte multă vreme. Dacă nu va şti să interpreteze acest nou semnal al societăţii germane, va trebui să plece. Fiţi foarte atenţi la ce se va petrece!
DIE ZEIT – 5 decembrie 2014
Roman Herzog, Antje Vollmer, Wim Wenders, Gerhard Schröder şi multe alte personalităţi cheamă la dialog cu Rusia. ZEIT ONLINE a fost prima publicaţia care a distribuit acest Apel.
Peste 60 de personalităţi provenite din lumea politică, economică, socială, economică, culturală sau din mass-media pun în gardă împotriva unui război iminent cu Rusia şi exhortează întreaga Europă către adoptarea unei politici de destindere a relaţiilor.
Scrisoarea lor se adresează Guvernului Federal, membrilor Parlamentului şi mass-media.
La origine, Apelul a fost iniţiativa fostului secretar al Cancelarului, Horst Teltschik (CDU), a fostului secretar de stat la Ministerul Apărării, (SPD), ca şi a ex-vice-preşedintelui Bundestagului, Antje Vollmer (Partidul Verzilor).
Detaliind motivele care i-au condus la lansarea acestui Apel, Teltschik declară :
„Vrem să lansăm un semnal politic în regim de urgenţă pentru a împiedica ca critica, altfel legitimă, a politicii Moscovei faţă de Ucraina, să nu şteargă dintr-o singură mişcare, 25 de ani de bune relaţii cu Rusia.”
Sunt semnatari ai acestui text, printre alţii, foştii şefi ai guvernelor regionale din Hamburg, Berlin şi Brandeburg, Klaus Von Dohnanyi, Eberhard Diepgen şi Manfred Stolpe, l’ex-preşedintele SPD, Hans-Jochen Vogel, ex-Cancelarul Federal Gerhard Schröder, ex-Preşedintele Republicii, Roman Herzog şi actorul Mario Adorf.
Textul Apelului:
Un alt război în Europa ? Nu în numele nostru!
Nimeni nu vrea război. Dar America de Nord, Uniunea Europeană şi Rusia se îndreaptă cu viteză către un război, dacă nu se pune odată capăt spiralei mortale a ameninţărilor şi contra-ameninţărilor.
Toţi europenii, incluzându-i pe cei din Rusia, împart responsabilitatea menţinerii păcii şi securităţii. Doar cei care nu pierd din vedere acest obiectiv pot evita să ne angajeze pe o cale greşită.
Conflictul din Ucraina arată faptul că setea de putere şi de dominare sunt, în continuare, probleme foarte reale. În 1990, la finalul Războiului Rece, am sperat, cu toţii, contrariul. Dar succesul politicii de destindere şi revoluţiile pacifice ne-au făcut imprudenţi şi ne-au adormit vigilenţa. La Est ca şi la Vest. Atât americanii, cât şi europenii şi ruşii, par să fi uitat principiul fundamental de excludere definitivă a războiului din raporturile internaţionale. Altfel, este inexplicabilă expansiunea occidentală spre Est, ameninţătoare pentru Rusia, în absenţa totală a unei colaborări contextuale mai aprofundate cu Moscova ; sau anexarea Crimeei de către Putin, contrară dreptului internaţional.
Într-un moment de maxim pericol pentru continent ca acesta pe care tocmai îl traversăm, Germania are o responsabilitate deosebită în menţinerea păcii.
Fără voinţa de reconciliere a poporului Rusiei, fără clarviziunea unui Mihail Gorbaciov, fără susţinerea aliaţilor noştri occidentali şi acţiunea prudentă a Guvernului Federal de altfel, nu am fi putut niciodată surmonta fracturarea Europei. Faptul de a fi făcut posibilă reunificarea paşnică a Germaniei a fost un act major de o mare înţelepciune din parte puterilor victorioase în al Doilea Război Mondial. Începând cu finalul acestei fracturări, trebuia să ia naştere o ordine europeană durabilă alcătuită din pace şi securitate, mergând de la Vancouver până la Vladivostok, aşa cum s-a stabilit în noiembrie 1990 de către toţi şefii de guvern ai celor 35 de state membre ale OSCE, semnatare ale „Chartei de la Paris pentru o nouă Europă”.
Pe baza principiilor convenite de comun acord şi a primelor măsuri concrete puse în practică, trebuia să construim o „casă europeană comună”, în care fiecare stat membru se putea bucura de acelaşi nivel de securitate. Acest obiectiv fundamental al politicii, de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial şi până azi, nu a fost atins. Europenii au încă motive de temeri.
Noi, semnatarii acestui text, chemăm Guvernul Federal să acţioneze de manieră responsabilă pentru Pace în Europa. Avem nevoie de o nouă politică de destindere în Europa. Aceasta nu poate exista decât pe baza unei securităţi care să fie aceeaşi pentru toţi şi să se desfăşoare între parteneri cu drepturi egale şi în spiritul respectului reciproc. Guvernul german şi-ar îndeplini rolul dacă, ţinând cont de situaţia de blocaj, ar lansa un apel la calm şi la dialog cu Rusia. Necesitatea securităţii ruşilor este la fel de vastă şi de legitimă ca aceea a germanilor, a polonezilor, a ucrainenilor sau a locuitorilor din Ţările Baltice.
Nu putem alunga Rusia din Europa! Ar fi contrar Istoriei, ar fi iraţional şi periculos pentru Pace! Până la Congresul de la Viena din 1814, Rusia era recunoscută ca una din puterile conducătoare ale acţiunii politice din Europa. Toţi cei care au încercat să schimbe această stare de fapt prin violenţă au generat şi au sfârşit într-o baie de sânge, aşa cum a fost cazul tentativei ucigaşe şi megalomane a Germaniei lui Hitler, care s-a aventurat dincolo de graniţele sale pentru a încerca să supună şi Rusia propriului său regim.
Îi exhortăm pe toţi deputaţii din Bundestag, în calitate de reprezentanţi ai poporului, să fie la înălţimea gravităţii situaţiei şi să se facă apărătorii angajamentelor de Pace ale Guvernului Federal. Deocamdată, însă, nu se face altceva decât să se construiască imaginea unui duşman şi, manipulând faptele, i se atribuie unilateral toate greşelile, exacerbând tensiunile într-un moment în care, din contra, ar trebui să prevaleze semnele destinderii. A încorpora, a integra, a nu exclude ar trebui să fie leitmotivele politicilor germane.
Facem apel la mijloacele de informare în masă pentru a se conforma, de manieră mai convingătoare, la obligaţiile lor de a transmite faptele fără apriori. Editorialiştii şi comentatorii diabolizează naţiuni întregi, fără a conferi o brumă de credibilitate relatărilor lor. Oricare ziarist expert în politică externă va înţelege cu uşurinţă temerea Rusiei, generată de la finalul lui 2008, odată cu invitarea Georgiei şi a Ucrainei în NATO. Nu este vorba aici de Putin. Şefii de state vin şi se duc. Este vorba aici de Europa. Este vorba de a elimina temerea războiului din conştiinţa oamenilor. În acest context, o analiză responsabilă a faptelor, bazată pe cercetări solide, nu poate fi decât benefică.
Pe 3 octombrie 1990, ziua Unităţii germane, preşedintele Richard von Weizsäcker a spus : „Războiul Rece s-a încheiat. Libertatea şi democraţia au fost rapid aplicate în toate statele… De acum înainte, putem intensifica raporturile între ţări şi le putem consolida la nivel instituţional astfel încât o ordine comună, de viaţă şi de pace, să se formeze… Astfel începe, pentru popoarele Europei, un nou capitol al istoriei lor. Scopul este o uniune paneuropeană. Este un obiectiv formidabil. Îl putem atinge, dar îl putem şi rata. Alternativa care ni se prezintă este clară: a uni Europa sau a reedita conflictele naţionaliste în linia atâtor alte exemple istorice dureroase.”
Până la conflictul ucrainean, crezusem, în Europa, că eram pe calea cea bună. Astăzi însă, discursul lui Richard von Weizsäcker, pronunţat acum un sfert de veac, se dovedeşte mai actual ca niciodată.
Semnatarii Apelului:
Mario Adorf, actor
Robert Antretter (fost parlamentar în Bundestag)
Prof. Dr Wilfried Bergmann (Vicepreşedinte al Alma Mater Europaea)
Luitpold Prinz von Bayern (Königliche Holding und Lizenz KG, manufactura de porţelan Nymphenburg)
Achim von Borries (regizor şi scenarist)
Klaus Maria Brandauer (actor şi regizor)
Dr Eckhard Cordes (Preşedinte al Comisiei pentru relaţii Economice cu Europa de Est)
Prof. Dr Herta Däubler-Gmelin (fost Ministru al Justiţiei)
Eberhard Diepgen (fostul Primar al Berlinului)
Dr Klaus von Dohnanyi (Primar al Hamburgului)
Alexander van Dülmen (Consilier în administraţia A-Company Filmed Entertainment AG)
Stefan Dürr (Managing Partner şi administrator delegat al Ekosem-Agrar GmbH)
Dr Erhard Eppler (ex-Ministru Federal pentru Dezvoltare şi Cooperare)
Prof. Dr Heino Falcke (Rector)
Prof. Hans-Joachim Frey (Preşedinte al Consiliului de Administraţie, Preşedinte al Semper Opernball Dresda)
Père Anselm Grün (călugăr)
Sibylle Havemann (Berlin)
Dr Roman Herzog (fostul Preşedinte al Germaniei)
Christoph Hein (scenarist)
Dr H. C. Burkhard Hirsch (fostul Vicepreşedinte al Bundestagului)
Volker Hörner (Rector)
Josef Jacobi (agricultor biologic)
Dr Sigmund Jähn (ex-astronaut)
Uli Jörges (jurnalist)
Prof. Dr H. C. Dr Margot Käßmann (fosta Preşedintă a Consiliului Protestant German şi Episcop)
Dr Andrea von Knoop (MDZ-Moscova)
Prof. Dr Gabriele Krone-Schmalz (fost corespondent al canalului ARD la Moscova)
Friedrich Küppersbusch (jurnalist)
Vera von Lehndorff Gräfin (artist)
Irina Liebmann (scenarist)
Dr H. C. Lothar de Maizière (ex-Prim-Ministru al RDT, ex-Ministru al RFT)
Stephan Märki (Director al teatrului din Berna)
Prof. Dr Klaus Mangold (Preşedinte -Mangold Consulting GmbH)
Reinhard e Hella Mey (cantautor)
Ruth Misselwitz (pastor protestant de Pankow)
Klaus Prömpers (jurnalist)
Prof. Dr Konrad Raiser (ex-Secretar General al Consiliului Ecumenic Mondial al Bisericilor)
Jim Rakete (fotograf)
Gerhard Rein (jurnalist)
Michael Röskau (fost conducător ministerial)
Eugen Ruge (scenarist)
Dr. H. C. Otto Schily (fost Ministru Federal de Interne)
Dr H. C. Friedrich Schorlemmer (specialist în Teologie, militant pentru drepturi civile)
Georg Schramm (actor comic)
Gerhard Schröder (ex-Cancelar Federal al Germaniei)
Philipp von Schulthess (actor)
Ingo Schulze (scenarist)
Hanna Schygulla (actriţă, cântăreaţă)
Dr Dieter Spöri (fost ministru al Afacerilor Economice)
Prof. Dr. Fulbert Steffensky (teolog catolic)
Dr Wolf-D. Stelzner (Managing Partner : WDS-Institut für Analysen in Kulturen mbH)
Dr Manfred Stolpe (ex Ministru Federal, fost Guvernator de Brandeburg)
Dr Ernst-Jörg von Studnitz (Fost Ambasador)
Prof. Dr Walther Stützle (ex-Secretar de Stat la Ministerul Apărării)
Prof. Dr Christian R. Supthut (ex-Consilier în Drept)
Prof. Dr H. C. Horst Teltschik (ex-Consilier al Biroului Federal pentru Securitate şi Politică externă)
Andres Veiel (regizor)
Dr. Hans-Jochen Vogel (fostul Ministru Federal al Justiţiei)
Dr Antje Vollmer (ex-Vicepreşedinte al Bundestagului)
Bärbel Wartenberg-Potter (Episcop emerit de Lübecq)
Dr Ernst Ulrich von Weizsäcker (om de ştiinţă)
Wim Wenders (regizor)
Hans-Eckardt Wenzel (cantautor)
Gerhard Wolf (scriitor, editor)
Sursa: LES GROSSES ORCHADES, LES AMPLES THALAMÈGES
Traducerea: Alexandru Mîţă