În România nimic nu pare să aibă logică, iar consecvența, inclusiv la nivel de societate, e doar o glumă bună. La americani, se spune că poți declanșa o revoluție doar punînd o mică taxă în plus pe bere; la noi, revoluțiile se nasc, furioase, din nimic și zac nenăscute atunci cînd ar fi mai mare nevoie de ele. Dispariția bruscă și misterioasă din peisajul social a protestelor #rezist o dovedește cu vîrf și îndesat.
Ne amintim cu toții ce izbucnire turbată a fost, la începutul anului: zeci, sute de mii de români s-au bulucit în stradă pentru a protesta, în ger, față de niște ordonanțe inexistente, tehnic vorbind, cea privind grațierea corupților și cea cu modificările Codului penal. Le-au fost suficiente zvonurile că ele sunt pe țeava guvernanților.
Au urmat săptămîni agitate de proteste în întreaga țară pe teme din cele mai diverse, atent selectate de către anumiți vectori de imagine. Am avut proteste contra Avocatului Poporului, contra Curții Constituționale, contra Guvernului, a șefilor Camerelor. S-a protestat față de numirile din domeniul sănătății ori față de decizia dublării salariilor mai mici de 4000 de lei ale bugetarilor. S-a protestat față de ordonanța 9/2017, care dădea dreptul instituțiilor de a cheltui bani chiar dacă au depășit bugetul.
Au ieșit în stradă să protesteze actori, cîntăreți, sportivi, blogeri, scriitori, afaceriști; s-a protestat și pe rețelele sociale, s-au inițiat petiții on-line.
Părea că societatea românească, atîta timp anesteziată, a descoperit, brusc, plăcerea protestului de stradă, oricînd și din orice, sfidînd chiar și condițiile meteo vitrege.
În replică, nu puține au fost vocile care au susținut că, de fapt, asistăm la proteste artificiale, stimulate de serviciile secrete, de ONG-uri dubioase, de multinaționale și de anumite structuri politice.
O ipoteză care a enervat profund protestatarii și pe ai lor susținători de pe margine.
Nu e adevărat, s-a răcnit, totul izvorăște din inimile curajoase ale tinerilor frumoși și liberi, care s-au săturat.
S-AU SĂTURAT. PUNCT.
Și își vor țara înapoi.
S-au săturat de decizii politice majore luate pe furiș, adoptate noaptea, ca hoții.
Vor transparență.
Vor dreptate.
În plin iureș revoluționar, se lasă, deodată, cortina peste proteste.
Se sting la fel de misterios cum s-au aprins.
S-a calmat situația în țară?
S-au rezolvat problemele?
S-au îndreptat hahalerele de la putere?
Nici pomeneală.
De fapt, marile, adevăratele manevre politicianiste au început exact după punerea în cui a mișcării #rezist.
Am avut criză politică și demitere de guvern prin moțiune băgată de propriul partid.
A luat amploare nebunia privind legea salarizării; românii aflau dimineața ceva ce era contrazis seara și invers. A venit scandalul naționalizării pensiilor private, proiectul taxei de solidaritate, tăierea burselor pentru rezidenți. S-a pus pe tapet plafonarea îndemnizațiilor pentru mame, splitul TVA, transferul către angajat al contribuţiilor sociale, impozitul pe gospodărie, apoi cel pe cifra de afaceri.
Se vorbește de declarații de avere pentru toți cetățenii, de taxe pe domeniile de internet.
În Capitală, cetățenii se sufocă de căldură în autobuze fără aer condiționat.
Copiii află că vor trebui să care în ghiozdane și manualele de sport.
Avem criza vaccinurilor și vestea supra-accizării carburanților, din toamnă.
Aflăm că băncile străine nu au plătit un chior impozit în ultimii cinci ani.
Curtea Constituțională desființează noțiunea de conflict de interese pentru funcționarii publici, ca și infracţiunea de tentativă la abuz în serviciu și publică o hotărîre prin care cenzurează publicarea opiniilor concurente ale judecătorilor.
Și. cireașa de pe tort, vine mega-scandalul pensiilor speciale.
Cel care a scos la lumină tristul adevăr, acela că în România coexistă o societate a amărăștenilor și una restrînsă, a ”specialilor”, a privilegiaților din sistemul de forță – serviciile secrete, poliție, jadarmerie, armată, magistratură și care or mai fi.
Mai se află că fericiții din sistem care ies la pensie sunt reangajați pe loc, cumulînd pensiile gigantice cu salariile pe măsură.
În fine, pică și bomba achiziției de armament de 4 miliarde de dolari de la americani, fără ca cineva să fi suflat public vreo vorbă, în prealabil.
Asta, așa, în spiritul nevoii de transparență.
Sunt scandaluri provocate de măsuri îndreptate cumplit împotriva cetățeanului român, măsuri care riscă să-i afecteze dramatic și direct viața de zi cu zi.
Paradoxal, dar nimeni nu mai protestează în Piața Victoriei, cu excepția cîtorva tentative jalnice, mai mult de ochii lumii.
Mulțimea nu mai iese furioasă, cu sutele de mii, precum o făcea deunăzi, cu pancarte uriașe pe care scria ”Apărăm DNA!”.
Pensiile halucinante ale sereiștilor nu deranjează pe nimeni.
Nici miliardele promise americanilor.
Nici aberantele măsuri fiscal-economice pe care le tot flutură guvernanții, sub privirile blajine și tolerante ale lui
Iohannis, pe care a ajuns să-l critice pînă și Cărtărescu.
Nici faptul că marii corupți nu ies din pușcării în bloc, prin ordonanță, dar ies, liniștiți și sfidători, la bucată. Ori se cară pe sub nasul autorităților spre zări mai calde.
În principiu, ca explicație a apatiei ar trebui să invocăm lipsa tradițională de logică a societății românești. Gata să ia foc pentru fleacuri, dar fără reacție în situațiile cu adevărat teribile.
Dar dacă explicația amuțirii tinerilor frumoși și liberi nu vine de aici, ci de la caracterul strict artificial și atent programat de structuri oculte al manifestărilor?
În acest caz, se ridică o întrebare cît roata carului: ce s-a urmărit, cu adevărat, prin seria de proteste din prima parte a anului?
Și cine au fost adevărații, marii beneficiari?
UPDATE: Liderul TFL-iștilor s-a apucat de cerșit pe Facebook
O eventuală explicație a amuțirii TFL-iștilor s-ar putea să fi apărut deja. E posibil să fie liniște în decor pentru că liderul lor, Florin Bădiță, vrea să plece din România în zări mai calde și trebuie să facă urgent rost de bani.
Iar cea mai facilă metodă e cerșitul pe Facebook, după cum se vede în imaginea de mai jos.
Pentru că solicitarea de bani în contul datoriilor trecute, oricît de frumos ar fi botezată ”sponsorizare”, tot cerșit rămîne….
Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
Sursa: InPolitics