Incercari de preluare a partidului mai fusesera, cu retete asemanatoare. Fie primul ministru care incepe dintr-o postura docila ajunge sa se emancipeze pana tinde sa ii traga liderului partidul de sub picioare, fie avem grupul „reformist” care incearca sa rupa o felie cat mai mare de partid fortand o scindare pentru a-i dilua puterea. Am vazut deci Revolutia lui Grindeanu si emanciparea lui Tudose.
De fiecare data Dragnea a reusit sa supravietuiasca debarcandu-si propriul Guvern. De ce n-a taiat in carne vie? De ce a fost numit Grindeanu in final la ANCOM in loc sa fie dat afara din partid cum se intentiona? De ce ramas Tudose in PSD pentru a pleca apoi demonstrativ la UNPR-ul lui Ponta? Pai, cred ca din acelasi motiv din care Gabriela Firea a ramas in PSD desi codusese inca o incercare de cucerire a puterii in partid sau mana dreapta a lui Tudose, actulul sef al Camerei Deputatilor-Ciolacu. In PSD tabara serviciilor a fost mereu bine reprezentata si o ruptura cu aceasta ar fi insemnat-cum s-a intamplat de altfel in final, o sciziune dureroasa a partidului. Nici cand o parte a oamenilor securitatii s-a retras la PRO Romania PSD-ul n-a ramas fara teleghidati, dovada ca acum reformarea partidului o fac oameni „potriviti”.
Ultimul puci impotriva lui Dragnea a fost insa cel mai discret. A inceput cu refuzul Vioricai Dancila de a schimba prin Parlament configuratia Guvernului , numirea unui om de paie interimar la Justitie (cu mari sanse de a fi confirmat in final pe post) ,inlaturare unor oameni fideli lui Dragnea (Anca Alexandrescu). Cand a decis sa faca acesta miscare pariez ca Dancila primise asigurari ca Dragnea va fi condamnat iar rezultatul votului bine coafat. Cu Dragnea ramas in libertate si partidul la peste 35% era mai greu pentru o pozitie de fronda. Nu imi explic altfel cum a putut fi introdus UDMR-ul ca partid europarlamentar in conditiile unei participari de 50% (ma rog, voturile de prin Botosani explica destul de bine asta), cum a a intrat Basescu si nu a mai prins ALDE pragul celor 5% desi in sondaje statea bine peste, chiar spre 10%. Dupa arestarea lui Dragnea nici nu a avut cine sa mai faca valuri in PSD si nici de numaratoarea paralela nu am mai auzit nimic. Cand ai 19 milioane de potentiali votanti, cam cat toata populatia Romaniei actuale, atunci multe lucuri se pot construi. Fie introducand voturi in sistem, fie introducand buletine la sectii alese pe spranceana. Arestarea lui Dragnea a inchis subiectul fraudei asa cum a inchis si povestea succesiunii in PSD.
Probabil vom astepta o buna perioada de timp noile alegeri in PSD pentru sefia sa, Veorica trebuie sa isi consolideze pozitia (ati observat ca nici nu mai este atacata de media „progresista”? brusc nu mai e nici toapa, nici inculta). Din pacate,cu noua echipa consolidata in fruntea PSD, sansele ca la viitoarele alegeri sa se desprinda un grup care sa ceara continuarea pasilor inceputi de Dragnea in directia unei miscari suveraniste scad spre zero. Noile liste vor fi suficient de bine periate pentru a nu mai avea loc acolo personaje care sa nu fie mai mult sau mai putin teleghidate….E posibil ca membrilor PSD sa li se promita acum ca atitudinea de pres in fata camarilei iohaniste le va aduce mai multe voturi pe viitor, pentru ca va tine pe acasa votantii anti-PSD care votau cu ura si, chiar daca mai putini sustinatori suveranisti se vor prezenta la urne, per total partidul va avea un scor mai bun raportat la un grad redus de participare. Iar mai multe voturi inseamna mai multe posturi in administratie de regula. De ce sa-si riste libertatea si averea alergand dupa caii morti ai lui Dragnea si Valcov? Si poate ca multi vor fi de acord cu asta. Doar vin din poporul care a folosit cu sarg invatatura „capul plecat sabia nu-l taie” si care a fost in stare sa isi aleaga domnitor strain cand Cuza devenise prea „populist”. Pana la urma speranta unei miscari suveraniste in Romania se leaga tot de exterior, depinde mai mult de ce se va mai intampla in Europa si Statele Unite decat de ce curente mai apar pe plan local. Pentru ca acum avem o tara „securizata” total.
Autor: Cristian Dogaru
Sursa: Cristian Dogaru Facebook