• Peste 124.000 de documente confidențiale au fost scurse către The Guardian
• Fișierele expun încercări de lobby pe lângă Joe Biden, Olaf Scholz și George Osborne
• Emmanuel Macron a ajutat în secret activitățile de lobby Uber în Franța, arată documentele
• Compania a folosit „kill switch” în timpul raidurilor pentru a împiedica poliția să vadă datele
• Fostul CEO Uber le-a spus directorilor că „violența garantează succesul”
Scurgerile de fișiere confidențiale au dezvăluit povestea modului în care gigantul tehnologic Uber a încălcat legile, a păcălit poliția, a exploatat violența împotriva șoferilor și a făcut lobby în secret pe lângă guverne în timpul expansiunii sale globale agresive.
Scurgerea fără precedent către Guardian a mai mult de 124.000 de documente – cunoscute sub numele de fișiere Uber – scoate la iveală practicile ilegale care au alimentat transformarea companiei într-unul dintre cele mai faimoase exporturi din Silicon Valley.
În timpul reacției acerbe la nivel mondial, datele arată cum Uber a încercat să obțină sprijin prin curtarea discretă a prim-miniștrilor, președinților, oligarhilor și baronilor mass-media.
Mesajele scurse sugerează că directorii Uber nu se îngrijorau cu privire la încălcarea legii de către companie, un director glumind că au devenit „pirați”, iar altul recunoscând: „Suntem pur și simplu ilegali”.
Cache-ul de fișiere, care se întinde între 2013 și 2017, include peste 83.000 de e-mailuri, mesaje iMessage și mesaje WhatsApp, inclusiv comunicări între Kalanick și echipa sa de directori de top.
Într-un schimb de mesaje, Kalanick a respins îngrijorările altor directori din compannie conform cărora trimiterea șoferilor Uber la un protest în Franța îi pune în pericol de a se confrunta cu violența din partea oponenților furioși din industria taxiurilor. „Cred că merită”, a răspuns el. „Violența garantează succesul.”
Scurgerea conține și texte între Kalanick și Emmanuel Macron, care a ajutat în secret compania în Franța când era ministrul economiei, permițând Uber acces frecvent și direct la el și la personalul său.
Macron, președintele francez, pare să fi făcut eforturi extraordinare pentru a ajuta Uber, spunând chiar companiei că a intermediat o „înțelegere” în secret cu oponenții săi din cabinetul francez.
Când vicepreședintele american de atunci, Joe Biden, un susținător al Uber la acea vreme, a întârziat la o întâlnire cu compania la Forumul Economic Mondial de la Davos, Kalanick a trimis un mesaj unui coleg: „I-am pus pe oamenii mei să-l anunțe. că fiecare minut întârziat este un minut mai puțin pe care îl va avea de discutat cu mine.”
După ce s-a întâlnit cu Kalanick, Biden pare să fi modificat discursul său pregătit la Davos pentru a se referi la un CEO a cărui companie ar oferi milioanelor de lucrători „libertatea de a lucra câte ore doresc, de a-și gestiona propriile vieți după cum doresc”.
The Guardian a condus o investigație globală asupra fișierelor Uber scurse, împărtășind datele cu organizațiile media din întreaga lume prin intermediul Consorțiului Internațional al Jurnaliştilor de Investigație (ICIJ). Peste 180 de jurnalişti de la 40 de instituţii media, inclusiv Le Monde, Washington Post şi BBC, vor publica în zilele următoare o serie de rapoarte de investigaţie despre gigantul tehnologic.
Într-o declarație prin care răspunde la scurgerea de informații, Uber a recunoscut „greșeli și pași greșiți”, dar a spus că a fost transformată din 2017 sub conducerea actualului său șef executiv, Dara Khosrowshahi.
„Nu am și nu vom găsi scuze pentru comportamentul din trecut care nu este în mod clar în conformitate cu valorile noastre prezente”, se spune. „În schimb, cerem publicului să ne judece după ceea ce am făcut în ultimii cinci ani și ce vom face în anii următori”.
Purtătorul de cuvânt al lui Kalanick a spus că inițiativele de extindere ale Uber au fost „conduse de peste o sută de lideri din zeci de țări din întreaga lume și în orice moment sub supravegherea directă și cu aprobarea deplină a grupurilor solide ale Uber în domeniul juridic.”
Una dintre cele mai mari platforme de lucru din lume, Uber este acum o companie de 43 de miliarde de dolari (36 de miliarde de lire sterline), care efectuează aproximativ 19 milioane de călătorii pe zi.
Fișierele acoperă operațiunile Uber din 40 de țări într-o perioadă în care compania a devenit un gigant global, distrugând serviciul de transport cu taxiul în multe dintre orașele în care își desfășoară activitatea și astăzi.
De la Moscova la Johannesburg, finanțate cu fonduri de capital de risc fără precedent, Uber a subvenționat puternic călătoriile, seducând șoferii și pasagerii să acceseze aplicația cu stimulente și modele de prețuri care nu ar fi sustenabile.
Uber a subminat piețele consacrate de taxiuri și a făcut presiuni asupra guvernelor pentru a rescrie legile, pentru a ajuta la deschiderea drumului pentru un model de lucru bazat pe aplicații, gig-economie, care a proliferat de atunci în întreaga lume.
În încercarea de a înlătura reacția acerbă împotriva companiei și de a obține modificări ale legislației privind taxiurile și munca, Uber a plănuit să cheltuiască 90 de milioane de dolari în 2016 pentru lobby și relații publice, sugerează un document.
Strategia sa a implicat adesea trecerea peste capetele primarilor orașelor și autorităților de transport având acces direct la liderii aflați la putere.
Pe lângă întâlnirea cu Biden la Davos, directorii Uber s-au întâlnit față în față cu Macron, premierul irlandez, Enda Kenny, premierul israelian, Benjamin Netanyahu și George Osborne, cancelarul Regatului Unit la acea vreme. O notă de la întâlnire l-a descris pe Osborne drept un „avocat puternic”.
Într-o declarație, Osborne a spus că politica explicită a guvernului la acea vreme era să se întâlnească cu firmele globale de tehnologie și să le „convingă să investească în Marea Britanie și să creeze locuri de muncă aici”.
În timp ce întâlnirea de la Davos cu Osborne a fost recunoscută, datele arată că șase miniștri conservatori din Marea Britanie au avut întâlniri cu Uber care nu au fost dezvăluite.
Documentele indică faptul că Uber era foarte priceput să găsească rutele neoficiale către putere, să exercite influență prin intermediul prietenilor sau intermediarilor sau să stabilească întâlniri cu politicieni la care asistenți și oficiali nu au fost prezenți.
În încercarea de a modela dezbaterile de politică, a plătit academicieni proeminenti, sute de mii de dolari pentru a produce cercetări care să susțină afirmațiile companiei cu privire la beneficiile modelului său economic.
În unele țări, Uber a reușit să convingă guvernele să rescrie legile, cu efecte de durată. Când s-a confruntat cu opoziție, Uber a căutat să o transforme în avantajul său, profitând de ea pentru a alimenta narațiunea că tehnologia sa perturbă sistemele de transport învechite și îndemnând guvernele să-și reformeze legile.
Pe măsură ce Uber s-a lansat în India, directorul de top al lui Kalanick din Asia i-a îndemnat pe manageri să se concentreze pe stimularea creșterii, chiar și atunci când „se declanșează incendiile”. „Să știți că aceasta este o parte normală a afacerii Uber”, a spus el. „Îmbrățișați haosul. Înseamnă că faci ceva semnificativ.”
Kalanick părea să pună în practică acest etos în ianuarie 2016, când încercările Uber de a răsturna piețele din Europa au dus la proteste furioase în Belgia, Spania, Italia și Franța din partea șoferilor de taxi care se temeau pentru mijloacele lor de existență.
Pe fondul grevelor taxiurilor și revoltelor din Paris, Kalanick le-a ordonat directorilor francezi să riposteze, încurajând șoferii Uber să organizeze un contra-protest cu nesupunere civilă în masă.
Avertizat că acest lucru risca să-i pună pe șoferii Uber în pericol de atacuri din partea „bătușilor de extremă dreapta” care s-au infiltrat în protestele taximetriștilor, Kalanick părea să-și îndemne echipa să continue, indiferent. „Cred că merită”, a spus el. „Violența garantează succesul. Și aceștia trebuie să reziste, nu? Am fost de acord că locul și timpul potrivit trebuie gândite.”
Șoferii Uber au fost, fără îndoială, ținta unor atacuri și uneori a crimelor comise de șoferii de taxi furioși. Iar aplicația de transport taxi, în unele țări, s-a trezit că luptă cu flote de taxiuri consacrate, aflate în relații confortabile cu autoritățile orașului.
Uber și-a caracterizat adesea oponenții de pe piețele reglementate de taxiuri drept care un „cartel”.
În e-mailurile interne, personalul s-a referit la „statutul ilegal” al Uber în țări precum Turcia, Africa de Sud, Spania, Republica Cehă, Suedia, Franța, Germania și Rusia.
Un director executiv a scris într-un e-mail: „Nu suntem legali în multe țări, ar trebui să evităm să facem declarații antagonice”.
Comentând tacticile pe care compania era pregătită să le implementeze pentru a „evita aplicarea legii”, un alt director a scris: „Am devenit oficial pirați”.
Când un birou Uber a fost percheziționat, directorii companiei au trimis frenetic instrucțiuni personalului IT pentru a întrerupe accesul la principalele sisteme de date ale companiei, împiedicând autoritățile să adune dovezi.
Fișierele scurse sugerează că tehnica, aprobată de avocații Uber a fost folosită de cel puțin 12 ori în timpul raidurilor în Franța, Țările de Jos, Belgia, India, Ungaria și România.
Când un oficial de poliție francez a încercat în 2015 să interzică serviciile Uber din Marsilia, Mark MacGann, lobbyist-șef al Uber în Europa, Orientul Mijlociu și Africa, a apelat la aliatul Uber din cabinetul francez.
„Mă voi uita la asta personal”, a răspuns Macron. „În acest moment, să rămânem calmi.” (The Guardian)
Spuneam că lumea e condusă de corporații? Și nu ne referim aici la țările „colonii”, cum e România. Ci peste tot. Statele au ajuns vasale. Legiferează în avantajul lor. Și totul din cauza corupției care a pus stăpânire pe întreaga clasă politică a planetei.
Sursa: Angelo Davidescu