Cele 7 manipulări
1.TB: „Am ridicat problema votului pentru domnul deputat Stan şi problema votului pentru domnul ministru Borbély şi domnul ministru Dobre, toate trei situaţiile fiind legate până la urmă de votul şi voinţa parlamentului”.
Aici, Traian Băsescu intră în coliziune gravă cu art. 69 alin. 2 din Constituţie: „Orice mandat imperativ este nul”. Conform acestei prevederi constituţionale, nimeni, nici măcar preşedintele de partid şi nici măcar liderul de grup parlamentar, nu poate impune unui senator sau deputat cum să voteze în plen sau comisii.
2. TB: „Anul trecut Curtea Constituţională a refuzat comasarea a două tipuri de alegeri: locale cu parlamentare. Mă îndoiesc că vreo Curte Constituţională din toată Europa, nu numai din România, privind acest precedent ar accepta comasare de alegeri pentru Parlamentul European cu prezidenţiale”.
Preşedintele dezinformează. Curtea Constituţională a respins legea privind comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare pe două considerente: 1. încălcarea dreptului constituţional de a fi ales (în cazul comasării, o persoană care ar fi candidat pentru autorităţile locale nu ar mai fi putut candida şi pentru parlament); 2. mandatul aleşilor locali nu poate fi prelungit (asta pentru situaţia în care s-ar fi organizat alegeri comasate în noiembrie-decembrie 2012). După cum se poate observa, nu comasarea propriu-zisă a fost găsită ca fiind neconstituţională. Desfăşurarea în paralel a alegerilor prezidenţiale cu alegerile pentru Parlamentul European nu încalcă nicio prevedere a Constituţiei, singura condiţie fiind ca preşedintele să nu se mai afle în funcţie, fie în urma demisiei, fie în urma demiterii.
3. TB: „V-am mai spus o dată că preşedinţii nu au marea posibilitate şi onoare de a abdica, ei trebuie să îşi ducă mandatul constituţional, aşa cum este şi atât cât este”.
Traian Băsescu induce opinia publică în eroare. A demisiona din proprie iniţiativă este un act perfect legal pentru un preşedinte de stat. Aluzia la abdicare reprezintă o persiflare la adresa opiniei publice.
4. TB: „Aici contradicţia este mult mai mare. Tema Parlamentului European este total diferită de tema alegerilor prezidenţiale. Deci, Curtea noastră Constituţională nu a cceptat alegeri naţionale de două tipuri, dar altminteri alegeri care vizează un parlament supranaţional şi alegeri naţionale pentru funcţia de preşedinte”.
Din nou suntem în faţa unor dezinformări: 1. Diferenţa de temă între două tipuri de alegeri a fost utilizată în premieră chiar de Traian Băsescu, când în paralel cu alegerile prezidenţiale a organizat două referendumuri referitoare la structura Parlamentului; 2. Curtea Constituţională nu poate respinge cele două tipuri de alegeri, pentru că nu există vreo încălcare a prevederilor legii fundamentale.
5. TB: „Singura variantă este cea care a mai funcţionat, şi anume: alegeri simultane pentru Parlamentul României şi preşedintele României. Lucru pe care l-aş îmbrăţişa dacă mi-ar propune şi mâine acest lucru, în speranţa că vor respecta şi referendumul din 2009, adică parlament unicameral cu 300 de parlamentari, mâine, când… sunt gata să îmi depun mandatul simultan cu cei 588 de parlamentari, să facem simultan alegeri parlamentare şi prezidenţiale pentru resuprapunerea mandatelor”.
Aici suntem în faţa unui adevărat conglomerat de inducere în eroare, de manipulare a opiniei publice: 1. Dacă cei 588 de parlamentari demisionează nu urmează organizarea de alegeri anticipate (aici şi premierul Ponta a vorbit fără să gândească, când i-a dat replica preşedintelui – n.a.), ci se organizează alegeri parţiale în cele 452 de colegii pentru Cameră şi Senat. Iar alegerile parţiale sunt cu totul altceva decât alegerile parlamentare anticipate. Pentru organizarea alegerilor anticipate trebuie în primă instanţă ca Parlamentul să fie dizolvat, operaţiune care presupune demisia guvernului Ponta II, urmată de două voturi consecutive de respingere a cabinetelor nou propuse, dar şi în acest caz, dizolvarea este decisă de voinţa preşedintelui Traian Băsescu, care, constituţional, nu este obligat să o facă; 2. Actualul Parlament nu poate fi forţat să pună în aplicare rezultatele referendumului din 2009, pentru că şi în acest caz are prioritate art. 69, alin. 2 din Constituţie; 3. Viitorul Parlamentnu poate fi unul monocameral datorită faptului că în urma regionalizării, una dintre Camere, recte Senatul, devine Camera Regiunilor. O astfel de reorganizare este obligatorie pentru ca noul sistem de absorbţie a fondurilor europene să fie operaţional. 4. Traian Băsescu a mai promis în 2007 şi în 2012 (în cazul în care la referendum nu se înregistrează cel puţin un vot mai mult pentru respingerea demiterii) şi nu s-a ţinut de cuvânt.
6. TB: „Nu ne mai putem imagina nici referendumul pentru Constituţie, nici alegerile pentru preşedintele României fără să găsim soluţia ca cei 3 milioane de români care lucrează în străinătate să poată vota, deci votul prin corespondenţă, care trebuie introdus.(…) adică să creezi condiţii pentru cei trei milioane care sunt în listele electorale aici, dar care nu merg şi e corect să nu meargă 500 de kilometri până la prima secţie de votare ca să-şi pună votul, să creezi condiţii ca cei 3 milioane să voteze prin corespondenţă Ce condiţii le creez eu când pentru 3 milioane fac 300 de secţii de votare şi când 90% dintre ei trebuie să parcurgă sute de kilometri ca să ajungă la secţia de votare”.
Suntem aici în faţa unei încercări a preşedintelui de a resuscita tema votului prin corespondenţă, care, teoretic, ar mai putea ajuta cât de cât PDL. Dar şi în acest caz suntem în faţa unei teme manipulatorii. Traian Băsescu nu spune câţi din cei 3 milioane de români aflaţi în afara graniţelor au domiciliul sau reşedinţa legală. Cei care nu stau legal în străinătate niciodată nu merg la urne pentru că ar putea fi descoperiţi şi retrimişi în ţară de către autorităţile din zonă. Şi tot Traian Băsescu uită că, în foarte multe state din UE, legislaţia electorală este destul de restrictivă în ceea ce priveşte dreptul de vot al cetăţenilor respectivelor ţări aflaţi în afara graniţelor.
7.TB: „Sunt convins că guvernul este extrem de încordat în negocierea pe reducerea CAS-ului, de asemenea promisă şi care, de asemenea, creează venit suplimentar la populaţie. Nu am îndoială că guvernul negociază cu toată forţa şi capacitatea lui impozitul regresiv. V-aduceţi aminte: maximum 16%, cât e acum cota unică, şi promiteau reducerea la 12% pentru anumite categorii şi la 8% pentru populaţia cea mai săracă. Sunt convins că orice intervenţie a mea ar fi putut altera obţinerea acestor obiective sau – de ce nu? – ar fi putut să creeze dubla abordare, iar eu aş vrea să nu existe niciun dubiu că guvernul a avut toată libertatea să rezolve şi problema Oltchim-ului. Ştiţi că m-aştept să anunţe în cursul zilei de astăzi că vor angaja înapoi 2.500 de oameni la Oltchim. Aşa îmi aduc aminte că era mesajul”.
Aici preşedintele tratează cu ironie promisiunile guvernului ştiind cu siguranţă că cel puţin un punct sau două vor fi blocate de FMI, urmând ca ulterior să susţină că dacă ar fi negociat el cu FMI (fără să aibă însă vreo calitate în acest sens – n.a.) nu ar fi înregistrat vreun eşec sau că promisiunile guvernului au fost mincinoase. În plus, ştia că deja se declanşaseră procedurile de insolvenţă la Oltchim (poate ştia şi de demararea procedurilor de executări silite), deci reangajarea devine imposibilă.
Lucian Gheorghiu
sursA: cotidianul.ro