Deci iată acum și Canada plătește prețul politicilor demente globaliste, așa-zis progresite. Pe atentatorul care a tras in plin in oameni in orașul Toronto zilele trecute il chema, bineințeles, Faisal Hussain. “Finlandez”, desigur..
Canadienii să-i mulțumească premierului, imbecilului de Trudeau pentru genialitatea sa maximă – trădarea mai bine zis, de a primi migranți musulmani din zona afro-asiatică in Canada. Același premier căruia ii put românii care vor să emigreze in Canada sau albii sud-africani alungați din Africa de Sud de resurecția populației negre impotriva albilor, cărora, scopitul de Trudeau le-a respins azilul in Canada, având ca prioritate primirea cu fast a migranților musulmani.
Nu știu, frate.. dar dacă un singur om moare sau are de suferit in orice fel din cauza deciziilor politicienilor, aceștia din urmă, la paritate, trebuie să plătească și nu doar simbolic, politic, pentru suferința la originea căreia se află actul lor politic legislativ sau de guvernare. Responsabilitatea este mult prea mare și cine crede că nu poate duce o astfel de pălărie să stea dracului, deoparte.. A fi parlamentar, ministru sau orice altă funcție publică rezultată in urma alegerilor, nu este obligatoriu.
Altfel, noi ne punem viața, la propriu in mâinile politicienilor transmițându-le prin votul exprimat un mandat de reperezentare, iar ei – cu infinitezimale excepții, poartă această responsabilitate ca pe un dat care li se cuvine, intorcând-o aproape fără excepție impotriva celor care i-au manadat..
Păi stai frate, că treaba asta nu mai poate continua așa.
Scrie in Constituția României – care este contractul social dintre stat și cetățean, la art. 3 (4) că:
“Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine”, atunci ce cauți bă, nenorocitule, să imi aduci mie in țară hoarde de migranți, potențiali ucigași de copii și teroriști? Aud? Hai să introducem legea talionului.
Decizia ta mi-a ucis, vătămat sau afectat in orice fel și in orice condiții drepturile și interesele, starea fizică sau psihica a mea sau a celor care intr-un fel sau altul depind de mine și fac parte din microuniversul meu? Trebuie să plătești nici mai mult nici mai puțin decât, mie, nouă, ne-ai afectat viața.
Si așa mai departe, cu Constituția in mână, până punem in acord cu intrega legislație și comportament public al celor ce vor să ne reprezeinte, cu drepturile imuabile ale omului, cu libertățile și obligațiile cetățeanului.
Scrie la Constituție. la art. 136 (3) că:
“Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.”? Atunci cine ți-a dat ție voie bă, trădătorule, să le negociezi cu alții sau să le cedezi, să le instrăinezi ori să le vinzi?
Scrie la Constituție art. 2 (1) că:
„Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.” iar la (2) că: „Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”?
Atunci cine ți-a permis să cedezi suveranitatea națională unor organisme străine, subjugând practic statul român și pe cetățenii lui interselor hegemomice neo-coloniale ale unor actori statali sau non-statali?
E cam gata.. E prea mult și prea s-au căcat toți veneticii in capul nostru. Ia stați așa, că eu propun un altfel de contract social.
Eu i-am spus Teoria Sunetistului, din motive evidente.
Inspirat din clipul trupei rock Truda, “Teoria Lunetistului”, care, nefiind desigur o instigare la acțiuni radicale ci mai degrabă o teorie, s-ar putea să fie singura soluție la condiția de pământ pârjolit in care ne-au adus politicienii in tandem sau la concurență cu serviciile de siguranță națională, in cele trei decenii de la loviluția din ‚’89.
La învestire, fiecare politician primește un contract in care este clar menționat: ai un an, doi, trei.. un mandat, in funcție de țintele programului de guvernare, să faci tot ce ai spus că faci când ai cerut votul cetățenilor. La sfârșitul fiecărui termen, cei care au tras pe lângă sau au trântit meciul – că sunt politicieni, de-o parte sau de alta, tot sabotaj se numește, ori șefi ai structurilor de siguranță națională, au sabotat interesul național, un „glonț in frunte”. La figurat desigur, dar cu urmările in plan juridic, profesional, social și economic personal, la fel afectate, cum au afectat ei viața cetățenilor prin acțiunile lor.
Hai să vedem, in condițiile responsabilizării maxime, cum vor gândi, dar mai ales, cum se vor comporta cei dispuși să riște?
Se vor mai băga la apă mare, vor mai avea aceeași apetență pentru a-și aduna averi prin vânzare de țară ori a-și face șmenuri de pe funcții alese guvernând impotriva celor pe care prin contract sunt obligați să ii reprezinte?
Ia să vedem…
Truda – Teoria Lunetistului
Autor: Petre Caluian
Sursa: Petre Caluian