Cine poate continua lista?
Am citit astăzi articolul despre rezervele noastre de telur, căzute în mîinile canadienilor (Patria sabotată: România nu-și poate exploata resursele de telur, un metal rar pe care doar Suedia îl mai deține în Europa). Nu este semnat, dar nu cred că cei de la Digi24 s-ar lua după vorbe fără acoperire.
Și mă întreb iarăși, ce a făcut SRI din ceea ce ar fi trebuit să facă? Am văzut stupefiat declarații ale celor pe atunci responsabili, dar în prezent angajați ai canadienilor, care spunea că habar nu aveau că în perimetrul lor se află telur deși, se scrie în articol, zăcămintele erau exploatate, prelucrate, folosite în industria noastră sau exportate de România de ani și ani de zile. Bun, ei au fost corupți de canadieni. Dar SRI nu știa de ele și de înstrăinarea lor? Chiar dacă Măgureanu a scos din SRI ofițerii de securitate cu experiență și a desființat munca de obiectiv, oare ofițerii care știau de aceste rezerve au considerat că patriotismul expiră la trecerea în rezervă? Eu consider că patriotismul se manifestă pînă pe patul de moarte, și în virtutea patriotismului trebuiau să acționeze la timp. fie oficial, fie neoficial.
Cînd în România au început privatizările în favoarea străinilor, din cîte îmi aduc aminte, prima țară care s-a bucurat de acestea a fost Coreea de Sud, care a preluat fabrica de autoturisme de la Craiova și șantierul naval Mangalia (Coreea de Sud, țara corupției maxime, țara cu cei mai mulți președinți condamnați pentru corupție). Tot pe atunci, o delegație a Procuraturii Generale s-a dus pînă acolo ca să cumpere calculatoare pentru instituție.
În rest, privatizările s-au făcut în favoarea țărilor UE și/sau NATO, ca șpagă pentru a fi primiți în lumea selectă a corupției și agresiunii mondiale. Am șpăguit SUA, Canada și Norvegia pentru a fi primiți în NATO, am șpăguit Suedia ca să intrăm în UE, am șpăguit țările importante din UE și NATO că să ne accepte să ne gudurăm pe lîngă ei. Și am șpăguit Israelul – pentru ca acesta să ne sprijine în toate aceste state. Unii vor spune că sînt filorus întrucît nu menționez „rușii” care ne-au distrus industria siderurgică – aici eu am o altă teză, pe care o voi prezenta în final.
Fac o trecere în revistă, categoric incompletă, a acestor șpăgi care de fapt au însemnat distrugerea/pierderea celor mai importante societăți (uzine, fabrici, bănci, furnizori de utilități, exploatări de resurse ale solului sau subsoluri, etc.) – rog ca această listă să fie completată de cei care își aduc aminte cu cele pe care le-am uitat eu. De asemenea, nu am puterea să umblu pe internet ca să caut informații vechi, unele de peste două decenii, astfel încît în multe cazuri mă voi baza pe memorie. Dacă undeva memoria mă înșeală, rog să fiu corectat.
Este normal să încep cu SUA, partenerul nostru strategic principal (fiindcă avem mulți!).Cînd americanii pun ochii, din motive strategice, economice sau de altă natură pe o țară, au metode diferite de acțiune. Pe România puseseră ochii dinainte să îi ajute naivitatea lui Gorbaciov. Aici a fost simplu, au cumpărat conducătorii, dar pentru alte țări (Afganistan, Irak, Libia) au inventat tot felul de pretexte false pentru a le invada, în alte cazuri, unde varianta a doua nu mergea, au încercat varianta a treia, sprijinirea și înarmarea oponenților veleitari locali (Siria, Iran, Venezuela). Sînt doar cîteva exemple, și doar din mileniul III.
Nu mă voi referi aici la ce este cel mai grav, subordonarea către ei a serviciilor noastre secrete și transformarea în slugile lor a conducătorilor țării, nici lă singele vărsat de militarii români, deveniți mercenari, pentru a-i sprijini pe americani cind ucid patrioții din țările pe care le-au cotropit ca să le jefuiască, Mă refer doar la cîteva aspecte economice.
Americanul John Perez a cumpărat cu un preț infim ARO Cîmpulung Muscel, uzina care producea autoturisme de teren exportate pe toate continentele – a încălcat termenii contractului, a falimentat imediat fabrica, a vîndut activele și dus a fost. Americanii de la Noble Ventures au cumpărat combinatul siderurgic Reșița cu prețul a doar 4,5 mil. $, angajîndu-se la investiții de 85 mil. $ în decurs de trei 3 ani, dar ei nu au avut bani nici pentru plata primelor două rate din preț, astfel încît poate cel mai vechi combinat siderurgic al României a fost falimentat (fiind în final cumpărat de Mittal). Despre americanii de la Bechtel (sprijiniți în mîrșăvia lor de un fost ambasador SUA, recompensat lunar de statul român), care au încasat sume enorme, nici nu mai știu cît, pentru a face ceva din ceea ce nu știu ce au făcut, nu are rost să mai scriu ceea ce este foarte cunoscut. Singura investiție americană care rezistă (fiindcă este foarte profitabilă!) este fabrica de autoturisme de la Craiova, preluată de la sud-coreeni.
Președinții României au fost foarte fericiți de întîlnirile lor cu omologii americani Vă aduceți aminte de aplauzele cu care a fost intîmpinat în Piața Universității Bill Clinton după ce tocmai ne respinsese aderarea la NATO? După aceasta, nemernicul Emil Constantinescu a deschis cerul României aviației americane pentru a bombarda, împotriva normelor internaționale, Iugoslavia, statul vecin, cu care am avut cele mai putine conflicte (în afară de Nicopole, în 1396,cînd sîrbii au sprijinit oastea otomană, mi se pare că a mai fost un conflict, dar nu mai îmi aduc aminte care), Apoi, cel mai imbecil președinte al SUA, a venit la București și a admirat curcubeul apărut cu ocazia sosirii sale. Emoționat, nemernicul Ion Iliescu a fost de acord să trimitem trupe române în sprijinul teroriștilor americani. Nu prea de mult timp, emoționat pînă la lacrimi (ca să nu spun altfel), de faptul că a fost bătut pe umăr de președintele neales al planetei, un alt nemernic, K.W.I. a hotărăt să cumpere pe bani foarte mulți ciurucuri inutile.
Tot peste ocean, Canada și-a primi ofranda (ciubucul, „tainul”, cum spunea Băsescu despre Raffarin), și a primit zonele aurifere, argintifere și, după cum aflăm acum, pline de multe alte metale rare,
Am mai dat tain (adică șpagă) unei alte țări member NATO, Norvegia. Șpaga a fost dată chiar de Traian Băsescu, pe atunci ministrul transporturilor, cel care a cedat în condiții total dezavantajoase flota oceanică a României (una dintre cele mai mari din lume) către compania norvegiană Kvaerner.
Marea Britanie nu prea știu ce investiții are în România, dar știu unele dintre tunurile trase de Tony Blair, prietenul lui Adrian Năstase. Mă gîndesc la faptul cum în urma unui telefon (și se pare chiar urmat de un mail), l-a lămurit pe Adrian Năstase că ar fi bine să îl recompenseze pe principalul său contributor la campania electorală, indianul Mittal, cu cel mai mare combinat siderurgic al nostru, cel de la Galați, la un “preț promoțional”. Acum, mă iau după memorie – țin minte că pentru imensul combinat, Mittal a plătit 60 mil. $, adică mai puțin de jumătate (130 mil. $) din vila cumpărată ulterior de acesta în centrul Londrei. În Regatul Unit, se pune foarte des batista pe țambal, S-a pus și în cazul anunțat de presa britanică asupra șpăgii de 10 mil. lire sterline încasate de un demnitar român pentru ca noi să cumpărăm fregatele ruginite britanice. Am auzit zilele acestea că ar fi fost opera lui Gabi Oprea – hai să fim serioși, poate că Gabi Oprea o fi vîndut la negru izmene din dotarea armatei române, dar chiar să îl credeți apt la acest nivel înalt, ar fi stupid! – eu nu îl văd aici decît pe prietenul lui Tony Blair (dar și al lui Silvio Berlusconi). Perfidul Albion ne critică pentru corupția din România (care într-adevăr, este enormă), dar ei tac din gură cînd este vorba despre propria corupție la nivel înalt. Cînd s-a anunțat că s-au dat șpăgi mari pentru ca Arabia Saudită să cumpere avioane britanice, dar corupții erau membrii ai familiei regale saudite, ancheta s-a închis. Cînd s-a stabilit că miliardarii evrei englezi care au contribuit cu sume enorme pentru campania electorală a mafiotului Tony Blair primind în schimb titlul de lord, scandalul a fost stopat.
Franța a primit și ea „tainul”, a primit fabrica de automobile de la Colibași (Mioveni), una dintre cele mai mari fabrici de ciment din România (Lafarge – a preluat Hoghiz, Medgidia și Tg. Jiu)), care își făcea profitul în România, întrucît prețul în România era de trei ori mai mare decît cel cu care îl desfăceau în țara de origine (ca și ceilalți occidentali care au pus mina pe industria cimentului – nemții de la Heidelberg Cement și elvețienii de la Holcim), a primit BRD, a primit prin Gaz de France (sau cum s-o mai fi numind acum) distribuția gazelor naturale, a preluat distribuirea apei în București.
Austria a pus mina (într-un timp suspect de scurt) pe BCR, pe Petrom, pe pădurile din munții noștri pe care le explotează în afara legii și pe alte „mărunțișuri”, cum ar fi Pink Post, care face concurență Poștei Române, fiind preferată pentru trimiterea facturilor de către firmele străine care operează în România. (Enel, Orange – sînt cele care îmi trimit facturi).
Italienii și-au tras și ei partea lor: „Gavazzi Steel” (fostul vechi combinat siderurgic Oțelul Roșu, pe care l-au falimentat), Enel (cea mai mare parte din fosta distribuție a energiei electrice în România), și au pus mina pe foarte multe din pămînturile mănoase ale noastre.
Nu am urmărit afacerile germane, dar în afară de sus-menționata firmă de ciment Heidelberg, adaug Ruhrgas (E.ON), care ne dă nouă, românilor, gaze românești la prețuri occidentale (mai mari decît cei care nu au rezerve de gaze).
Grecii ne-au răpit la un preț derizoriu Romtelecomul, dar le-am creat și avantajul de a înființa multe bănci care să jefuiască bizonul autohton (printre care și eu).
Pînă și cehii s-au mișcat neașteptat de repede. În primul rind, cehii au pus mina pe TEPRO Iași prin firma Zelezarny Veseli („Fierarii Veseli”) – dar întrucît președintele sindicatului Virgil Săhleanu le afecta profitul scontat, omul de afaceri ceh Frantisek Priplata împreună cu niște români au hotărît uciderea lui Sihleanu, și au reușit. Românii au ajuns în închisoare, Priplata a plecat din țară liniștit. Apoi, cehii au privatizat distrubuția energiei electrice din cele 5 județe ale Olteniei, plus Argeș și Teleorman. Știu foarte bine abuzurile și corupția patronată (sau acceptată) de CEZ, m-am lovit de ele, dar nu asta este tema de azi.
În ce privește Suedia, țară UE dar nu NATO (taman invers ca vecina din vest, Norvegia), îmi aduc aminte că Mircea Ciumara, ministru al finanțelor, a descoperit o mare datorie antebelică, legată (dacă nu mă înșel) de construcția unor șosele în România. Nu știu dacă noi am plătit o datorie neverendicată de peste 60 de ani (de fapt, niciodată nu știm ce și cît și cui plătesc trădătorii care conduc țara, aleși de popor), dar mi se pare că dacă răposatul Ciumara avea doi fii, iar aceștia au făcut facultatea în Suedia, bănuiesc că au făcut-o fără taxe, dar cu bursă.
Hai să termin și cu problema rușilor
Rușii au privatizat (și distrus) prin firma Mechel 5 unități importante ale industriei noastre siderurgice (Combinatul de oțeluri speciale Tîrgoviște, Laminorul Brăila, Industria sîrmei Cîmpia Turzii, Întreprinderea de sîrmă Buzău și, îmi cer scuze, am uitat și nu am putere să caut acum cea de-a cincea).
Dar după ce Vladimir Putin a ajuns la putere și a început „prigoana” împotriva mafioților evrei, aceștia au început să zboare rînd pe rînd din Rusia. Firma Mechel s-a transformat în firma Conares Holding, mutîndu-și sediul, unde? În Elveția, în mica localitate Baar. Gard în gard cu sediul firmei „Glencore”, a marelui infractor evreu american Marc Rich, grațiat de Bill Clinton, saxofonistul, în ultima sa noapte de prezidenție, atît în vederea generoaselor donații (milioane de dolari) făcute de consoarta infractorului, cît și la insistențele Mossad.
Nu vreau să insinuez nimic, vă dau aceste informații ca să le verificați (nu mai am putere să o fac eu), dacă cele 5 firme românești au fost distruse de ruși, sau de evrei ruși.
Autor: Dan Cristian IONESCU
Sursa: Justițiarul